Cred ca am oscilat intre a considera drept importante (din punct de vedere logic, ca sa spun asa) relatiile de conditionare necesara dintre actiuni si a considera importante relatiile ce decurg din asumarea raspunderii fata de anumite lucruri (in cadrul unor actiuni).
Archive for the ‘actiuni rationale’ Category
Actiuni si raspundere
Wednesday, February 6th, 2013Alte insemnari
Friday, December 21st, 2012Le voi transcrie aici, fiindca imi e mai usor sa le adun la un loc in felul acesta. Ca de obicei, nimic din ce e aici nu mi se pare publicabil.
Concepte logice s.a.m.d.
Thursday, November 1st, 2012La tribunal, in bucatarie si pe terenul de fotbal
Tuesday, April 3rd, 2012Sa luam un caz simplu. Are loc o crima. Specialistii aduna evidente, le interpreteaza, pe baza lor e arestat criminalul, aceiasi specialisti depun marturie, instanta constata faptele, apoi da o decizie, pe baza acesteia criminalul isi executa pedeapsa. Nu ar fi ciudat sa privim separat doar ceea ce s-a spus in acest caz?
Un teaser
Wednesday, February 8th, 2012M-am tot gandit in ultimele zile la asta:
Insa intemeierea, justificarea dovezii ajunge la un sfarsit; – insa sfarsitul nu este faptul ca anumite propozitii ne sar in ochi in mod nemijlocit ca adevarate, asadar nu este un gen de vedere din partea noastra, ci actiunea noastra, care sta la baza jocului de limbaj. (Wittgenstein, Despre certitudine, 204)
Tot despre inferente
Tuesday, January 10th, 2012Cand eram la liceu stateam pe o straduta care dadea intr-o strada mai mare. Ieseam intr-o intersectie care arata ca un ‘T’ (mergeam dinspre coada ‘T’-ului catre capatul din sus). Pe bratul din stanga era o statie de tramvai iar pe cel din dreapta o statie de troleibuz. Puteam lua fie tramvaiul, fie troleibuzul pentru a ajunge la scoala. Am observat ca mai multi oameni asteptau la tramvai, dar cand vedeau troleibuzul venind treceau strada in graba, mutandu-se in statia de troleibuz.
Cred ca am observat lucrul asta intr-o zi, cand mergeam spre capatul strazii. Nu vedeam nici statia de tramvai, nici statia de troleibuz, dar am vazut mai multi oameni trecand in graba dintr-o parte intr-alta. Nu eram departe de capatul strazii, asa ca am alergat si eu sa prind troleibuzul.
Daca m-ar fi intrebat cineva de ce alerg, poate i-as fi spus: “Daca mai multi oameni trec in graba strada, atunci troleibuzul trebuie sa soseasca, aceasta pentru ca oamenii respectivi asteapta fie tramvaiul, fie troleibuzul si singurul motiv pe care il pot avea pentru a se muta in graba din statia de tramvai in cea de troleibuz este ca au vazut troleibuzul venind. Deci troleibuzul trebuie sa soseasca in curand. Iar daca o sa ma grabesc voi putea prinde troleibuzul, ceea ce as si dori sa fac. Prin urmare, trebuie sa ma grabesc catre statia de troleibuz.”.
Nu imi amintesc, totusi, sa fi gandit ceva in momentele respective. Se poate sa mai fi observat si in alte dati oameni care se grabesc sa treaca strada dintr-o parte in alta fara ca lucrul asta sa-mi spuna ceva. Doar ca in ziua respectiva “m-am prins”, ca sa spun asa. Am alergat si eu in statia de troleibuz, a venit troleibuzul, am reusit sa ma sui in el. Dupa aceea am fost mereu atent, cand ma apropiam de capatul strazii, sa vad daca nu cumva troleibuzul urmeaza sa soseasca in curand.
Astazi as fi tentat sa spun ca pana in acea zi nu am facut o anumita inferenta, dupa care am facut-o. Inferenta pe care am facut-o ar putea fi redata si intr-un mod mai sofisticat. De pilda, s-ar putea spune ca, intrucat apelul la cea mai buna explicatie pentru comportamentul unor oameni nu produce concluzii certe, nu puteam sa inferez decat ca e probabil ca troleibuzul sa vina in curand, dupa care decizia de a alerga trebuie sa se fi sprijinit pe o evaluare a raportului dintre utilitatea asteptata in cazul unui succes si pierderile pe care le-as fi suferit in cazul unui esec. Trebuie sa fi decis ca maximizarea sanselor mele de a prinde troleibuzul merita efortul de a alerga, chiar cu riscul de a alerga degeaba. S.a.m.d.
Cineva m-ar putea intreba de ce spun ca trebuie sa fi facut o anumita inferenta, desi nu-mi amintesc nimic care sa semene cu o inferenta. Nu s-ar putea sa fi vazut oameni alergand si, pur si simplu, sa ma iau dupa ei, fara sa inferez nimic?
Inferente s. a.
Monday, November 28th, 2011Reiau cateva idei pe care n-as dori sa le pierd din vedere:
– E important sa vorbim despre actiuni si persoane care actioneaza, chiar daca acest fel de a vorbi ar fi in intregime traductibil intr-un discurs despre procese naturale. Acest fel de a vorbi ne da o intelegere a vietii noastre pe care celalalt fel de a vorbi nu ne-o da.
– Toate actiunile omenesti au o componenta conceptuala intrinseca. In acest sens, vehicolul gandirii noastre sunt actiunile noastre (fie si actiunile doar simulate). In primul rand actele de vorbire, desigur, dar nu numai acestea.
– Exista legaturi intre actiunile noastre de comunicare si actiunile noastre care nu au un rol in comunicare.
– Unele dintre aceste legaturi sunt conceptuale / logice. Pentru a le scoate in evidenta trebuie sa arat cum pot fi aplicate o serie de concepte logice domeniului actiunilor omenesti.
Insemnari despre negatie
Monday, November 28th, 2011Fie urmatorul act de vorbire:
(P) Iti promit ca voi veni maine la tine.
Acesta poate fi negat in doua feluri:
(1) Nu iti promit ca voi veni maine la tine.
(2) Iti promit ca nu voi veni maine la tine.