Un argument de factura kantiana pentru existenta lui Dumnezeu

September 10th, 2012

Am tinut o prezentare cu titlul asta in cadrul cursului de vara Ştiinţă, religie şi filosofie (ediţia a II-a): TEISM VS. ATEISM. Slide-urile sunt aici, la incercarile mai vechi fac trimitere in acest post. Din pacate, in cadrul discutiilor de dupa prezentare mi-am dat seama ca argumentul meu are doua probleme (cel putin):

  1. Ideea unei greseli morale inevitabile si de neiertat nu e prea convingatoare. Mie exemplul lui Speer mi se parea limpede. Poate e o chestiune de denumire. “Inevitabil” e ambiguu, putand insemna “in principiu inevitabil” – ceea ce pare sa elimine orice raspundere (morala sau de alt fel) -, sau “inevitabil de fapt, pentru o anumita persoana, intr-un anumit moment al vietii”. Am incercat sa renunt la exemple si sa analizez un pic ideea respectiva. M-am gandit la cateva cazuri: (a) o greseala e inevitabila pentru nu cunosteam anumite efecte (pe termen lung, eventual) ale actiunii mele la momentul la care am realizat-o (desi as fi putut sa ma informez mai bine); (b) o greseala e inevitabila pentru ca actiunea prin care as fi putut sa o previn trebuia facuta in trecut; (c) la sugestia lui Matei Ghimis, o greseala e inevitabila pentru ca nu aveam, atunci cand am facut actiunea, acea viziune morala pe care am ajuns sa o am mai tarziu. Lista nu e completa. Problema nu mi s-a parut fatala, dar lucrurile s-au complicat un pic.
  2. Alexandru Dragomir mi-a spus ca o anumita inferenta din argumentul meu “nu face click”. M-am gandit un pic si mi-am dat seama ca are dreptate. Chiar daca o persoana accepta posibilitatea unei GMIN si accepta si ca daca ar face o GMIN, atunci nu si-ar mai putea atinge scopul (excelenta morala si implinire spirituala), ar putea raspunde in felul urmator: “Stiu ca e posibil sa ma calce o masina atunci cand merg sa cumpar paine. Iar daca m-ar calca o masina, atunci nu as putea sa-mi ating scopul. Dar de aici nu reiese ca daca imi propun sa cumpar paine (nu printr-o intamplare), ar fi mai rezonabil sa cred ca exista ceva care mi-ar salva viata in cazul oricarui accident de masina. E rezonabil sa actionezi pentru a reduce riscurile de a nu-ti atinge un obiectiv (in fond, oamenii incearca tot timpul sa reduca riscurile unor GMIN). Nu se vede, insa, de ce ar fi rezonabil sa crezi ca exista ceva care ar putea elimina un risc pe care tu nu-l poti evita.”. Aici mi se pare ca e o problema mai serioasa pentru argumentul meu. M-am gandit la cateva moduri in care l-as putea modifica, dar inca nu am ajuns la o concluzie.

Concepţia lui Hume cu privire la cauzalitate – eşecul interpretării tradiţionale

August 27th, 2012

Am terminat de redactat textul conferintei despre care vorbeam aici.

My problem with the Reason-Knowledge Principle

July 17th, 2012

Whatever your definition for ‘S knows that p’ is, I take it that p being true figures as a necessary condition in that definition. Now, according to my (perhaps inaccurate) understanding of the pragmatist tradition, for p to be (or ‘to become’) true, our actions based on p have to be successful. In other words, being conducive to successful action seems to be at least a necessary condition in a pragmatist analysis of truth.

Now, what does ‘acting on p’ mean? Could it be possible for someone to act on p but reject p as a reason for his or her actions? (I have tried to figure out such cases without success.)

So here comes my problem with the Reason-Knowledge Principle, as stated in Hawthorne, John, and Stanley, Jason, Knowledge and Action, Journal of Philosophy, 105.10 (2008): 571-90.

RKP says that: “Where one’s choice is p-dependent, it is appropriate to treat the proposition that p as a reason for acting iff you know that p.”. Since the principle makes ‘knowing that p’ a necessary condition for treating p as a reason for acting, it would render all definitions of knowledge relying on the pragmatist view on truth circular.

However, shouldn’t such a principle be neutral with respect to our theoretical understanding of knowledge?

Grafuri conceptuale?

July 12th, 2012

M-am jucat un pic cu Gephi:

Sagetile exprima relatia “intelegerea conceptului A presupune drept conditie necesara intelegerea conceptului B”. N-am fost consecvent in ce priveste tranzitivitatea relatiei respective (inca nu mi-e clar de ce).

Promisiuni (2)

June 13th, 2012

Prima parte e aici.

Read the rest of this entry »

Am I a compatibilist about free will?

June 11th, 2012

Let me see. I can, for instance, think of the following example. Somebody tells me that I am an automaton and all the things I will do in the future are already written in a book. Suppose, in addition, that I am presented with conclusive evidence, so that I start to believe what I am told.

Even in this case, I would not be able to give up considering myself responsible (morally or otherwise) for my actions. (Were I made by this example to stop considering myself responsible for my actions, it would not be as if I was convinced by an argument – that would be something happening to me.)

So I cannot stop considering myself responsible for my actions, even if my actions, regarded as natural events, would be described by determinist laws, could be predicted entirely by someone else a.s.o.

Read the rest of this entry »

Promisiuni

June 5th, 2012

“Vedem uneori promisiunea ca pe un soi de legatura invizibila intre cel care promite si cel caruia i s-a promis ceva. Din punctul acesta de vedere, s-ar putea spune (in gluma) ca o promisiune e ca o casatorie mai mica. ”

Lasand asta la o parte, ce anume face cel care promite ceva?

Read the rest of this entry »

Insemnari despre iertare

May 4th, 2012

Spunem uneori ca am iertat un caine care a spart o vaza sau ca o anumita institutie a statului ne-a iertat. Nu vreau sa sustin ca aceste feluri de a vorbi sunt neaparat gresite, dar cazurile care mi se par interesante sunt cele in care o persoana iarta o alta persoana.

Pentru aceste cazuri, s-ar putea pune intrebarea: “Ce anume trebuie sa faca o persoana pentru a ierta o alta persoana?”

Read the rest of this entry »

Concepte logice in stiinta cognitiei

May 1st, 2012

Am tinut o prezentare intitulata astfel acum cateva zile, in cadrul simpozionului Relatia minte-creier in neurostiinta cognitiei (organizat de Gabriel Vacariu). Slide-urile sunt aici, inregistrarea audio e aici.

La tribunal, in bucatarie si pe terenul de fotbal

April 3rd, 2012

Sa luam un caz simplu. Are loc o crima. Specialistii aduna evidente, le interpreteaza, pe baza lor e arestat criminalul, aceiasi specialisti depun marturie, instanta constata faptele, apoi da o decizie, pe baza acesteia criminalul isi executa pedeapsa. Nu ar fi ciudat sa privim separat doar ceea ce s-a spus in acest caz?

Read the rest of this entry »