La sfârșitul săptămânii trecute am participat la Topics in Analytic Philosophy 3 cu o conferință cu acest titlu. Slide-urile se găsesc aici.
Un draft al textului pe baza căruia mi-am susținut prezentarea se găsește aici:
Deviant Hinge Epistemology and Epistemic Angst – second draft
Las aici însemnările pe care le-am făcut în vara asta la mare, fiindcă aşa mi-ar fi mai la îndemână să le revăd mai târziu. Nu consider că au vreo valoare intelectuală.
Ieri imi propusesem sa lucrez la un articol. Bineinteles, m-am apucat mai intai de altceva. Am inceput sa ma gandesc la diferenta dintre “a privi” si “a vedea”. Cel mai usor imi este sa ma gandesc la ceva exprimandu-mi gandurile in scris, asa ca am scris mai multe lucruri. Le pun aici nu fiindca mi se pare ca au vreo valoare teoretica, ci fiindca reprezinta o amintire placuta pentru mine.
Spun uneori ceva de genul asta: “Poti sa-ti reprezinti peretele vopsit in negru, desi il privesti si vezi ca are culoarea alba. Asta iti arata ca reprezentarile sunt altceva decat senzatiile. Daca reprezentarile ar fi de acelasi fel cu senzatiile, atunci reprezentarea peretelui vopsit in negru s-ar ciocni, intr-un sens, cu senzatiile tale vizuale si n-ai putea sa ai in acelasi timp si senzatiile respective si reprezentarea.”.
Si totusi afirmatia asta e diferita de “Nu pot simti nici o durere“. Atunci voiam sa spun ca daca vorbesti despre dureri ca si cand durerile ar fi anumite entitati, niste “obiecte sensibile”, nu spui nimic cu sens. Putem spune ca oamenii au dureri, asa cum spunem ca oamenii au drepturi, fara ca asta sa insemne ca ei sunt in posesia unor entitati (mai sunt probleme, bineinteles; durerile nu sunt ca drepturile, fiindca despre ele se vorbeste ca si cand ar fi localizabile; dar s-ar putea raspunde ca localizez cauza durerii, nu durerea). Si am putea spune, bineinteles, ca oamenii simt dureri, daca realizam ca “a simti o durere” nu functioneaza la fel ca “a vedea un copac”. Iar acum trec la ce voiam sa spun acum.
Ma doare spatele de luni, dar nu despre asta e vorba. Ideea e ca daca durerile sunt procese neurofiziologice care au loc in creier, atunci nu le poti simti. Fiindca nu iti vezi creierul. Si chiar daca ti l-ai putea vedea, n-ai putea spune decat, cel mult, ca “iti vezi durerile”. Dar poti sa vezi ce se intampla intr-un creier si fara sa te doara ceva, iar omul care spune ca “simte dureri” vrea sa spuna ca il doare ceva.