Spun uneori ceva de genul asta: “Poti sa-ti reprezinti peretele vopsit in negru, desi il privesti si vezi ca are culoarea alba. Asta iti arata ca reprezentarile sunt altceva decat senzatiile. Daca reprezentarile ar fi de acelasi fel cu senzatiile, atunci reprezentarea peretelui vopsit in negru s-ar ciocni, intr-un sens, cu senzatiile tale vizuale si n-ai putea sa ai in acelasi timp si senzatiile respective si reprezentarea.”.

Ma gandeam ca mi s-ar putea spune: “Ok, dar atunci o sa-ti arat ca gandurile sunt altceva decat actiunile. Pot sa gandesc ‘Acum inchid usa.’ in timp ce o deschid. Daca gandurile ar fi de acelasi fel ca si actiunile, atunci n-as putea sa fac asta.”

Eu accept, insa, ca a descrie actiunea de a inchide usa e altceva decat a inchide usa. Dar asta nu inseamna decat ca e o alta actiune. Descrierile nu modifica realitatea. Daca ar modifica-o, atunci n-as putea face ambele lucruri.

Pe de alta parte, cred ca e important de lamurit in ce sens s-ar putea vorbi despre ciocniri intre senzatii si despre ciocniri intre actiuni. Nu e vorba de imposibilitatea fizica a coexistentei a doua senzatii de culoare in acelasi loc din campul vizual. Si nici de imposibilitatea rostirii a doua propozitii diferite in acelasi timp.

Poate daca as spune, de pilda, “Es Nu reg – plo – net – ua.”, oricine intelege romana si germana ar intelege ce spun. Ar reiesi de aici ca principiul non-contradictiei nu mai e valabil? Nu, bineinteles.

Mi s-ar putea da replica asta: Indiferent cum ai vorbi, nu poti rosti doua litere diferite in acelasi timp. Dar asta ar fi din nou o neintelegere.

“Nu poti avea intentia sa inchizi usa si sa deschizi usa in acelasi timp.” Ce-as putea spune despre un om care instaleaza la usa doua dispozitive – unul destinat deschiderii automate a usii si altul destinat inchiderii usii -, dupa care le conecteaza pe amandoua la acelasi panou de comanda, in asa fel incat sa poata fi pornite ambele cu o singura miscare?

“Oamenii nu pot avea intentii opuse.” – Pot intelege prin asta o afirmatie psihologica sau o pot intelege ca pe o afirmatie conceptuala.

Mi s-ar mai putea spune: “Stiu ca de fapt vrei sa vorbesti despre actiuni care s-ar contrazice reciproc. Dar principiul contradictiei nu-ti poate spune decat un singur lucru, si anume ca nu poti sa faci actiunea A si totodata sa nu o faci. Sau chiar mai putin: iti spune ca indiferent ce s-ar intampla, nici un eveniment nu poate fi descris zicand ca a fost si nu a fost realizata actiunea A. Cum poti sa vorbesti despre actiuni care se contrazic?”

Iar acum as spune ca am in vedere reguli asemanatoare cu regulile semantice. In sensul asta, actiunile prin care agresezi fizic o persoana se ciocnesc cu un numar mare de acte de vorbire realizate fata de aceeasi persoana. Nu poti felicita, complimenta sau consola o persoana (pentru o pierdere suferita, de pilda) in timp ce o lovesti (dar o poti injura in timp ce o lovesti). Sigur ca “nu poti” nu inseamna ca ti-ar fi fizic imposibil sa faci asta. Cred ca oamenii ar spune ca un astfel de compartament ar fi nebunesc. Dar asta ar fi o calificare psihologica. Eu as spune ca un astfel de comportament este irational.