Spunem uneori ca am iertat un caine care a spart o vaza sau ca o anumita institutie a statului ne-a iertat. Nu vreau sa sustin ca aceste feluri de a vorbi sunt neaparat gresite, dar cazurile care mi se par interesante sunt cele in care o persoana iarta o alta persoana.
Pentru aceste cazuri, s-ar putea pune intrebarea: “Ce anume trebuie sa faca o persoana pentru a ierta o alta persoana?”
E posibil ca o anumita actiune sa aiba o functie semantica? Da, desigur. Aratarea unui obiect, in cadrul unei ostensiuni, face legatura dintre indexicalul “acesta” si referinta sa. Dar o astfel de actiune este o actiune de comunicare.
Reiau cateva idei pe care n-as dori sa le pierd din vedere:
– E important sa vorbim despre actiuni si persoane care actioneaza, chiar daca acest fel de a vorbi ar fi in intregime traductibil intr-un discurs despre procese naturale. Acest fel de a vorbi ne da o intelegere a vietii noastre pe care celalalt fel de a vorbi nu ne-o da.
– Toate actiunile omenesti au o componenta conceptuala intrinseca. In acest sens, vehicolul gandirii noastre sunt actiunile noastre (fie si actiunile doar simulate). In primul rand actele de vorbire, desigur, dar nu numai acestea.
– Exista legaturi intre actiunile noastre de comunicare si actiunile noastre care nu au un rol in comunicare.
– Unele dintre aceste legaturi sunt conceptuale / logice. Pentru a le scoate in evidenta trebuie sa arat cum pot fi aplicate o serie de concepte logice domeniului actiunilor omenesti.
(a) Intentionez sa fac in asa fel incat sa prind un peste numai daca e pastrav.
(b) Intentionez ca numai daca un peste e pastrav sa fac in asa fel incat sa-l prind.
Care e diferenta dintre (a) si (b)? Dupa (a), actiunea pe care intentionez sa o fac este conditionala. Potrivit cu (b), intentionez sa realizez o actiune numai in anumite conditii.
Sunt insemnari care au legatura, mai mult sau mai putin, cu un articol la care lucrez in perioada asta. Sunt constient de faptul ca seamna, ca stil, cu unele insemnari facute de Wittgenstein (poate si fiindca am recitit insemnarile lui din perioada 1914-1916, in traducerea lui Catalin Cioaba), dar nu cred ca lucrul asta are vreo importanta. Textele pe care le consider publicabile nu arata asa.
Nu stiu daca o sa iasa pana la urma ceva din toate astea. Macar, daca ar avea cineva curiozitatea, ar putea vedea cum incerc sa ma gandesc la niste lucruri care ma intereseaza. 🙂