Si totusi, pentru a spune ca ma bazez pe X intr-o anumita situatie, sau ca am incredere ca X va face A, nu e suficient ca X sa fie responsabil pentru a face A (sau ceea ce ma astept sa faca in situatia respectiva). Exista, de pilda, parinti iresponsabili. Ei au responsabilitatea sa faca anumite lucruri, dar nu le fac. Cand spun ca ei sunt iresponsabili nu ii absolv de responsabilitatile pe care le au, ca parinti, ci doar observ ca sunt incapabili sa le indeplineasca.
Category Archives: metafilosofie
Ce inseamna sa gandesti?
Ne-am putea astepta ca la aceasta intrebare sa primim un raspuns din partea oamenilor de stiinta. Astfel de raspunsuri exista. Sa ne intrebam, totusi, pe ce se sprijina ele.
O reactie la un articol despre filosofie si filosofi
As spune despre mine ca sunt un filosof. In ciuda unei pasiuni pentru filosofie pe care o am de aproape 25 de ani, n-am indraznit sa spun asta decat cu putin timp in urma, atunci cand m-am convins ca are rost sa incerc sa contribui la cercetarile realizate in zilele noastre in filosofie.
Persoana mea nu este importanta pentru ceea ce doresc sa spun acum. Nu doar in filosofie, ci si in orice dezbatere publica, importante sunt ideile si argumentele. Ca filosof, insa, am simtit ca unele dintre afirmatiile facute recent de catre domnul Andrei Plesu, intr-un articol intitulat “Drumul spre sine”, publicat in Dilema Veche, ma privesc personal. La acestea as dori sa reactionez in continuare.
Continue reading O reactie la un articol despre filosofie si filosofi
Reprezentari formale ale actiunilor, destinatari, observatii lingvistice, retrageri si preveniri
Davidson reprezinta formal actiunile ca un tip special de evenimente – cele care au agenti. In Situation Semantics (vezi, de pilda, textul lui Keith Devlin, actiunile, inclusiv actele de vorbire, sunt un tip de situatii. In cercetarile din inteligenta artificiala, atat cat am vazut, modelul cel mai influent e cel propus de Hudson Turner in Polynomial-Length Planning Spans the Polynomial Hierarchy. Acolo, pe scurt, actiunile sunt tranzitii de la o stare la alta.
Naturalistic Fallacy Revisited
Suppose that social and brain research provide us with this factual statement: ‘People have sex looking for pleasure’. In other words, there is a natural connexion between sex and pleasure (expressible, perhaps, in the form ‘pleasure is the natural purpose of sex’). It is a naturalistic fallacy to infer from this that people ought to have sex for pleasure.
Now, let’s take another factual statement: ‘Truth is a necessary condition for knowledge’. Let us assume that this statement is about a different fact – a semantic one, if you wish. The statement points out that there is a necessary connexion between the concept of knowledge and the concept of truth. From this a philosopher would infer that knowledge ought to be true.
Why don’t we speak of a naturalistic fallacy in the second case?
De ce ai vrea sa inveti filosofie?
Ar trebui sa mergem sa vorbim cu elevii de liceu, sa le spunem de ce ar merita sa vina la facultatea de filosofie. Mi-am ales si eu un liceu, ar trebui sa vorbesc cu o fosta colega de-a mea de facultate si sa merg sa le spun elevilor de acolo cateva vorbe.
Dar nu stiu ce sa le spun. Pana la urma, eu n-am vorbit niciodata, in calitate de profesor, cu elevi de liceu. Nu stiu ce gandesc. Nu stiu ce au in minte. Nu stiu ce ii intereseaza. Imi e foarte greu sa-mi aduc aminte cum eram eu in liceu.
Analiticitate, naturalizare s.a.
In analiza unui concept faci uneori apel la intuitii lingvistice ale vorbitorilor din comunitatea ta. Stephen Stich vorbeste foarte frumos despre lucruri de felul asta (vezi aici, de pilda). Analiza are, altfel spus, o componenta empirica de care nu poti scapa. Trebuie ca oamenii sa poata recunoaste analiza ta drept o analiza a conceptului de cunoastere (de pilda), iar pentru asta trebuie ca lucrurile pe care le spui sa fie in acord cu anumite utilizari pe care le dau ei expresiei “a cunoaste”.
Iar asta inseamna (cel putin pentru Quine) ca rezultatul va avea o componenta empirica, asa ca nu va fi un adevar analitic. De ce sa nu faci, mai bine, o cercetare empirica pe bune, in cazul asta?
Ce e mai important?
Sa analizezi concepte (asa cum analizeaza Keith Lehrer, de pilda, conceptul de cunoastere), sau sa produci concepte noi (asa cum face Thomas Kuhn, de pilda, atunci cand creeaza conceptul de paradigma)?
Si de fapt, daca analiza are un caracter normativ, cum stii ca nu e inovatie conceptuala?