Da, e vorba de articolul lui Keith Donellan. Saptamana trecuta am terminat prima forma a traducerii textului in limba romana. Arata cam asa.
Archive for the ‘filosofia limbajului’ Category
Referinta si descriptiile definite
Monday, September 21st, 2009Continut universal?
Monday, September 14th, 2009“Dar Aristotel spune ca actiunile pot fi doar particulare, nu universale, in timp ce judecatile pot fi universale? Care ar fi, la nivelul actiunilor, echivalentul unei judecati universale?”
– Daca e vorba de faptul ca o actiune are loc la un anumit moment dat, intr-un anumit context, ca are o anumita durata, ca afecteaza anumite obiecte s.a.m.d., intr-adevar, nu exista decat actiuni particulare. Dar si atunci cand o persoana rosteste o “judecata universala”, realizeaza tot o actiune particulara.
“Universal” e continutul actului de vorbire realizat de persoana respectiva (partea locutionara a acestuia).
In ultima vreme…
Monday, August 24th, 2009Lucrez la asta.
Cum se opun actiunile?
Monday, August 10th, 2009Am stabilit ca nu pot exista actiuni negative si nici acte de vorbire cu forta ilocutionara negativa (v. a nega vs. a nu spune nimic). Pe de alta parte, unele actiuni par sa se opuna altor actiuni. In ce fel?
Reprezentari mentale!?
Friday, July 10th, 2009E totusi greu de crezut ca atunci cand vorbim despre reprezentari mentale nu facem altceva decat erori gramaticale (in sensul lui Wittgenstein).
Sa luam, de pilda, experienta de a fredona o melodie in minte. E interesant ca poti folosi mai multe timbruri instrumentale sau voci diferite (pot, de pilda, sa cant La vie en rose folosind o voce feminina, dar nu vocea unei persoane anume; si pot, la fel de bine, sa folosesc vocea lui Edith Piaf).
Sau poti, la fel de bine, sa “fredonezi melodia” fara sa folosesti vreun timbru anume (nu e nici macar timbrul vocii tale). Cum as putea sa cred ca atunci cand descriu aceste experiente am depasit limitele limbajului si nu reusesc sa comunic nimic?
De ce nu m-as intreba, mai degraba: “Cum reusim sa vorbim despre reprezentari, in ciuda faptului ca nu avem nici o descriere empirica adecvata a procesului prin care am invatat acest lucru?”
Problema deductiei
Friday, June 26th, 2009Mi-am pus acum cateva zile o intrebare prosteasca: “Dar daca intelesul consta in utilizare, cum poate fi explicata situatia in care o persoana introduce pentru prima data o metafora noua in limbaj, iar interlocutorul intelege? Metafora are inteles, dar acesta nu se sprijina pe nici o utilizare anterioara. Nu inseamna asta ca intelesul nu e reductibil la utilizare?”
Intrebarea era prosteasca fiindca ascundea o confuzie – cea dintre meaning si understanding. Atunci cand creez o metafora noua (sau cand inventez un cuvant nou) ii dau unei expresii lingvistice o utilizare. Prin asta, se poate spune, ii dau si un inteles. Nu e nevoie de nici o utilizare anterioara.
“Si totusi, cum se prinde altcineva de ce anume incerc sa fac, folosind expresia respectiva?” – Asta e o alta intrebare.
My approach to negative actions
Monday, June 1st, 2009Iata un rezumat in engleza al textului despre care vorbeam aici:
In this paper I try to use the conceptual framework of the speech act
theory to clarify a few points regarding the philosophical debate
about the existence of negative actions.For this, I start by looking at some of the most popular candidates to
this title: failing to do X, omitting to do X, avoiding to do X and
refraining from doing X, where X is some action.In the second part of my paper I consider some examples of verbal
actions and try to investigate how would the property of ‘being
negative’ apply to them, concluding that we could only say about the
locutionary content of a speech act that it is positive or negative.
It is meaningless to speak of ‘negative illocutionary force’ and since
the force gives us the kind of verbal action performed in uttering a
certain sentence, I argue, we can safely conclude that speaking of
negative verbal actions in general is a categorial mistake.Next, I try to show how this result can be extended to non-verbal
actions as well, by pointing out how the force-content distinction can
be applied to such cases. At the end of the paper I propose that an
analysis of the situations in which some actions seem to contradict
each other should replace the misleading problem of negative actions.
Fratele tatalui bunicului matusii cuscrei
Saturday, May 30th, 2009Chiar daca poti intelege expresia din titlu, ce se intampla cu o expresie mai lunga? Sa luam, de pilda, urmatoarea propozitie:
Fiul din prima casatorie al sotiei varului de gradul doi al cumnatului strabunicii tatalui unchiului soacrei proprietaresei mele s-a confruntat, in mod cu totul nefericit, din postura de petent intr-o chestiune privitoare la reglementarea legala a unui conflict minor de interese privitoare la administrarea in comun a unei parti relativ semnificative dintr-o mostenire dobandita in mod surprinzator de usor impreuna cu sora sa in ultima parte a vietii, cu dificultati mult peste media celor intampinate indeobste de majoritatea concitadinilor sai in ultimele decenii ale secolului anterior secolului trecut in relatia cu autoritatile juridice locale, in contextul unei solicitari formale redactate apeland la un notar competent si avizat in acord cu toate prevederile legislative in vigoare si adresate acelorasi autoritati.
Atitudinile propozitionale ca acte de vorbire
Tuesday, May 5th, 2009Am lucrat mai demult la asta, acum cateva zile am revazut un text mai vechi si l-am trimis pentru publicare. Rezumatul textului arata cam asa:
I try to suggest, in my paper, that cognitive propositional attitude verbs, when uttered in first person, can be regarded as expressing the illocutionary force of an explicit speech act. For this, I first show how a sentence of the form ‘I believe that p’ can pass Austin’s ‘hereby test’.
Secondly, I emphasize two different uses of the first person propositional attitude utterances and point to the relation between these uses and two kinds of speech acts – expressives (or behavitives) and assertives, respectively. In the second part of the
paper I try to indicate how my approach could be used to solve some of the problems traditionally related to propositional attitude statements, including Frege’s puzzle of substitutivity.
For this, I suggest that sentences of the form ‘X believes that p’ should be regarded as reporting on speech acts which X has (or could have) done. In the end of my paper I hint at a few ways in which my pragmatic approach of propositional attitudes could be further developed.
Iar textul e aici.
De urmarit
Tuesday, May 5th, 20091) Elizabeth Anscombe despre ideea de cauzalitate – reactiile pe care le-a starnit pozitia ei;
2) Dezvoltarile ulterioare ale semanticii bazate pe roluri inferentiale (Brandom) + controverse; v. si procedural semantics.
Care e legatura intre cele doua?