Chiar daca poti intelege expresia din titlu, ce se intampla cu o expresie mai lunga? Sa luam, de pilda, urmatoarea propozitie:
Fiul din prima casatorie al sotiei varului de gradul doi al cumnatului strabunicii tatalui unchiului soacrei proprietaresei mele s-a confruntat, in mod cu totul nefericit, din postura de petent intr-o chestiune privitoare la reglementarea legala a unui conflict minor de interese privitoare la administrarea in comun a unei parti relativ semnificative dintr-o mostenire dobandita in mod surprinzator de usor impreuna cu sora sa in ultima parte a vietii, cu dificultati mult peste media celor intampinate indeobste de majoritatea concitadinilor sai in ultimele decenii ale secolului anterior secolului trecut in relatia cu autoritatile juridice locale, in contextul unei solicitari formale redactate apeland la un notar competent si avizat in acord cu toate prevederile legislative in vigoare si adresate acelorasi autoritati.
Sigur ca propozitia este corecta si are un inteles. S-ar putea spune ca ea este “in principiu inteligibila”. Dar cred ca nimeni nu poate sa prinda intelesul complet al propozitiei asteia la o prima lectura.
Un om atent o sa inteleaga, poate, ca o ruda a stramosilor proprietaresei vorbitorului a avut probleme cu o mostenire, iar tribunalul local nu i-a rezolvat problemele. Dar acesta nu este intelesul literal al propozitiei de dinainte. Acolo fiecare cuvant pare sa contribuie intr-un anumit fel la intelesul propozitiei.
It makes you think: este problema productivitatii limbajului o problema reala? Davidson spune ca trebuie sa dam seama de capacitatea noastra de a intelege, in principiu, o infinitate de propozitii. O infinitate de propozitii pot avea inteles. Daca asta e avut in vedere prin “in principiu”, totul e ok, dar nu mai e vorba despre explicarea unui fapt empiric observabil, ci despre o posibilitate de principiu.
Daca vorbim despre fapte care se petrec in lumea inconjuratoare si pot fi observate empiric, atunci poate ar trebui sa ne intrebam: “Pot oamenii sa inteleaga o infinitate de propozitii?” Eu cred ca raspunsul la intrebarea asta e negativ.
In paranteza fie spus, inca nu-mi e clar ce poate fi “o explicatie a unei posibilitati de principiu”. Nu e suficient sa arat ca o afirmatie e necontradictorie pentru a putea sustine ca exprima o posibilitate principiala? Sigur, prin asta doar justific afirmatia, fara sa explic ceva. Dar in ce sens posibilitatile de principiu sunt fapte care necesita o explicatie?