Socrate: Prin urmare, actiunile se desfasoara si ele potrivit propriei lor naturi si nu potrivit cu parerea noastra. […]
Hermogenes: Mie asa mi se pare.

[…]

Socrate: Dar vorbirea nu este si ea o forma de actiune?
Hermogenes: Da.

[…]

Socrate: Nu este, asadar, si faptul de a numi o actiune anumita, de vreme ce si faptul de a vorbi era o actiune anumita in legatura cu lucrurile?
Hermogenes: Da.
Socrate: Iar actiunile nu ni s-au aratat oare noua ca nefiind in raport cu noi, ci avand o anumita natura care le e proprie?
Hermogenes: Asa este.

[…]

Socrate: […] Prin urmare numele este si el un instrument.
Hermogenes: De buna seama.

(Platon, Cratylos, 387a-388a)