Ma roade diferenta dintre continutul unei rostiri si continutul actiunii pe care o realizez (sau pe care intentionez sa o realizez) prin rostirea respectiva. Si mai ma roade si ideea ca mutarile unei partide de sah nu sunt inferate unele din altele. Desi asta nu ma roade atat de tare – eu nu vreau sa spun, totusi, ca actiunile dintr-o succesiune rationala de actiuni sunt inferate unele din altele.
Alte chestii care ma rod
March 10th, 2009Lately…
March 8th, 2009M-am gandit la cateva lucruri. In primul rand, la expresiile “a fi cu sanatatea in pioneze” si “a fi cu nervii in pioneze”. Care a aparut prima? Mai poti fi si cu altceva in pioneze? E fiecare expresie, luata in parte, decompozabila sau nedecompozabila?
In al doilea rand, m-am gandit la utilizarile ghilimelelor. A cita, a mentiona o expresie lingvistica, a indica o utilizare metaforica (sau, oricum, o formulare care nu trebuie luata in sens literal), a indica faptul ca utilizezi o formulare la care nu subscrii (Vasile e “cel mai tare din parcare”.), a reda in vorbire indirecta parerea altcuiva (fara a cita neaparat ce a spus) s.a. Unele utilizari par sa aiba un lucru in comun: cand folosesc ghilimele ma distantez, intr-un fel sau altul, de ceea ce e pus acolo. Dar nu toate utilizarile au trasatura asta.
In fine, am cautat mai multe materiale pentru o discutie despre relatia dintre limbaj si recunoasterea / distingerea culorilor (color recognition / color discrimination). Articolul care mi-a atras initial atentia asupra chestiunii asteia (ok, stiam ce spune Whorf si stiam ca si Kuhn vorbeste despre felul in care iti poate afecta perceptia invatarea limbajului) e asta.
Alte materiale care mi s-au parut interesante: prezentarea asta (desi e mai generala), o carte, un capitol dintr-o alta carte si un alt articol.
Nu pot simti nici o durere
March 5th, 2009Ma doare spatele de luni, dar nu despre asta e vorba. Ideea e ca daca durerile sunt procese neurofiziologice care au loc in creier, atunci nu le poti simti. Fiindca nu iti vezi creierul. Si chiar daca ti l-ai putea vedea, n-ai putea spune decat, cel mult, ca “iti vezi durerile”. Dar poti sa vezi ce se intampla intr-un creier si fara sa te doara ceva, iar omul care spune ca “simte dureri” vrea sa spuna ca il doare ceva.
Cum poate intelesul unui cuvant sa fie un obiect?
March 3rd, 2009Imi e foarte greu sa vorbesc despre intrebarea asta. Asa cum vad lucrurile acum, daca crezi ca intelesul este un obiect e ca si cand ai crede, de pilda, ca un eveniment este un obiect (asta este doar o analogie). Poti vorbi despre durata unui eveniment, despre inceputul si sfarsitul lui si despre modul in care se desfasoara. Dar nu poti vorbi despre “durata unui obiect” sau despre “momentul in care a inceput sa se petreaca un obiect”.
Ce varsta am?
March 1st, 2009Sigur, exista varsta biologica (da, azi am cu un an in plus, desi anul asta nu am cum sa-mi aniversez ziua de nastere). S-ar putea vorbi si despre varsta diferitelor parti ale corpului – dintii, de pilda, sunt mai tineri decat inima, fiindca au aparut mai tarziu.
A gandi vs. a face
February 27th, 2009Da, stiu ca oamenii disting in mod obisnuit intre cele doua. Si n-ar avea nici un rost sa le atragi atentia ca “a gandi” e, totusi, un verb. Si “a dormi” e un verb, dar asta nu inseamna ca un om care doarme realizeaza, cu adevarat, o actiune. Dar eu vreau sa spun ca singurul mod in care poti intelege bine cum gandesc oamenii e sa privesti succesiunile de ganduri drept succesiuni de actiuni.
Ieri
February 24th, 2009Ieri am aflat ca unul dintre fostii mei studenti s-a sinucis. N-am fost prieteni, dar il stiam destul de bine. M-am gandit la diferite lucruri, dupa care m-am blocat la intrebarea “Are sau nu are sens sa spun ca imi pare rau pentru el?” Am observat ca asta mi se intampla uneori – ma refugiez in cate o problema teoretica.
Insemnari despre rationalitatea actiunilor
February 23rd, 2009Inteles aparent
February 22nd, 2009“A intelege”, ca si “a cunoaste” (si “a vedea”), e un termen cogntiv. Poti sa crezi ca vezi un lucru, fara sa-l vezi cu adevarat. Poti sa crezi ca stii un lucru, fara sa il cunosti cu adevarat. La fel, poti crezi ca intelegi un lucru fara sa-l intelegi cu adevarat.
Cu privire la toate astea un sceptic radical ar putea spune: “De fapt nu poti cunoaste / vedea / intelege nimic cu adevarat. Nu poti fi niciodata sigur cu privire la lucrurile astea. In particular, poate comunicarea e imposibila. Poate tot timpul, cand credem ca reusim sa comunicam cu alti oameni, purtam un dialog al surzilor.”