Archive for the ‘probleme’ Category

Continut universal?

Monday, September 14th, 2009

“Dar Aristotel spune ca actiunile pot fi doar particulare, nu universale, in timp ce judecatile pot fi universale? Care ar fi, la nivelul actiunilor, echivalentul unei judecati universale?”
– Daca e vorba de faptul ca o actiune are loc la un anumit moment dat, intr-un anumit context, ca are o anumita durata, ca afecteaza anumite obiecte s.a.m.d., intr-adevar, nu exista decat actiuni particulare. Dar si atunci cand o persoana rosteste o “judecata universala”, realizeaza tot o actiune particulara.

“Universal” e continutul actului de vorbire realizat de persoana respectiva (partea locutionara a acestuia).

(more…)

Fratele tatalui bunicului matusii cuscrei

Saturday, May 30th, 2009

Chiar daca poti intelege expresia din titlu, ce se intampla cu o expresie mai lunga? Sa luam, de pilda, urmatoarea propozitie:

Fiul din prima casatorie al sotiei varului de gradul doi al cumnatului strabunicii tatalui unchiului soacrei proprietaresei mele s-a confruntat, in mod cu totul nefericit, din postura de petent intr-o chestiune privitoare la reglementarea legala a unui conflict minor de interese privitoare la administrarea in comun a unei parti relativ semnificative dintr-o mostenire dobandita in mod surprinzator de usor impreuna cu sora sa in ultima parte a vietii, cu dificultati mult peste media celor intampinate indeobste de majoritatea concitadinilor sai in ultimele decenii ale secolului anterior secolului trecut in relatia cu autoritatile juridice locale, in contextul unei solicitari formale redactate apeland la un notar competent si avizat in acord cu toate prevederile legislative in vigoare si adresate acelorasi autoritati.

(more…)

Vise, metafore si analogii

Sunday, May 17th, 2009

Uneori in vis nu stii ca esti tu insuti. Ai “senzatii constiente”, e drept, si poate si reactii afective si cognitive constiente, dar nu stii ca tu le ai. Uneori nu e clar nici macar cine le are. Au legatura situatiile astea cu problema constiintei? Dar cu supravietuirea? Exista vise in care sunt constient ca eu sunt cel care viseaza, dar nu mai am acces la amintirile mele (desi, daca as intalni o persoana cunoscuta probabil ca as recunoaste-o).

Daca as continua sa traiesc (dupa moarte, de pilda) in felul ala (fara amintiri, that is), dar pastrandu-mi “constiinta de sine”, probabil as considera ca am supravietuit. Dar nu stiu daca as mai spune ca am supravietuit daca as continua sa am diferite experiente, fara sa mai fiu constient ca eu sunt cel care le are (ca in visele celelalte).

(more…)

La ce anume are rost sa te uiti pentru a intelege cum functioneaza limbajul?

Wednesday, April 15th, 2009

Sa presupunem ca se descopera ca atunci cand realizam doua acte de vorbire diferite, dar cu acelasi continut locutionar, avem activitate neuronala in exact aceeasi zona din creier. Ne-ar arata asta ca actele respective sunt apropiate, sau cel putin inrudite?

Si de ce conteaza atat cum anume invatam efectiv sa vorbim? In ce fel ne poate ajuta o teorie a invatarii limbajului sa intelegem mai bine cum functioneaza acesta? (vezi private language argument, de pilda)

Cineva ar putea sa priveasca limbajul dintr-un punct de vedere sociologic – sa se uite la rolurile pe care le joaca diferite activitati lingvistice, de diferite tipuri, in reglemantarea relatiilor (sau, in genere, a interactiunilor) dintre membrii unei comunitati lingvistice. Dar cum ii poate folosi o astfel de observatie logicianului care discuta, de pilda, despre distinctia dintre adjective predicative si adjective non-predicative?

Actiuni negative

Sunday, April 12th, 2009

Lucrez la un articol despre asta. Incerc sa arat ca problema existentei actiunilor negative (v. B. Vermazen in Essays on Davidson: Actions and Events) are ca sursa trecerea ilicita de la aplicarea ideii de negatie la continutul actiunilor la aplicarea negatiei la tipul actiunilor. Folosesc exemple cu actiuni verbale (i.e. acte de vorbire) pentru a lamuri treaba asta.

Acum am ajuns spre incheierea textului, in partea in care vreau sa sustin ca mi se pare ca problema reala e cea a relatiilor de contrazicere dintre actiuni – in ce fel o actiune poate sa contrazica o alta actiune?

LE: Am terminat textul intr-o prima forma. Se afla aici.

Cum inveti sa comunici? (2)

Thursday, April 2nd, 2009

Mi se pare interesant un lucru. Noi il tratam pe Razvan ca si cand ar intelege. Ii vorbim ca si cand am presupune ca intelege ce spunem, fiindca altfel nu i-am vorbi, sau i-am spune doar “cuvintele” pe care le rosteste el. Stim ca nu intelege tot ce-i spunem, dar ne facem ca intelege. E asta o conditie esentiala pentru a invata pe cineva o limba?

Alta observatie. Razvan foloseste cuvinte ciudate. Nu spune “barba”, de pilda, ci “baba”. Bunica e “Ami”, iar in loc de pipi spune “epi”. In primul caz s-ar putea crede ca nu poate sa pronunte corect un cuvant (fiindca e vorba despre “r”). In ultimul, lucrurile nu par sa stea la fel (fiindca “pipi” e usor de pronuntat). Cred ca lui Razvan ii place, pur si simplu, cum suna “epi”, asa cum mie imi place cum suna “soarice”, desi stiu ca nu e corect sa spui “soarice”. In cazul lui “Ami”, lucrurile sunt chiar mai complicate. Este “Ami” un “cuvant” inventat?

Nu e limpede. Dar un lucru e clar. Invatarea limbajului nu se produce intr-un singur sens. Daca am astepta ca Razvan sa rosteasca doar “cuvintele noastre” si am ignora complet “cuvintele lui”, poate n-am ajunge prea departe. Trebuie sa invatam si noi. Uneori s-ar putea ca el sa rosteasca pur si simplu niste sunete, dar noi incercam sa intelegem ce spune. Il intrebam, eventual, ce inseamna “ligo” (sau altceva). Il tratam pe Razvan, din nou, ca si cand ar vorbi deja o limba, doar ca nu chiar limba noastra.

Cum inveti sa comunici?

Friday, March 27th, 2009

E interesant de vazut cand comunica Razvan si cand nu. Uneori repeta un cuvant fara sa fie limpede ce anume urmareste. Alteori il spune in contextele potrivite. Alteori ne imita pe noi – se poarta ca si cand ar lua parte la o discutie, gesticuleaza, rade, dar nu spune nimic cu inteles. Alteori se poarta de parca ar vrea sa ne spuna ceva (intinde mana catre pisi si scoate anumite sunete), dar nu stim ce vrea sa spuna. Mergem pe ghicite. In orice caz, un sunet, un “cuvant”, un anumit gest seamana mai mult cu o propozitie pentru el.

(more…)

Actiuni universale

Tuesday, March 24th, 2009

Exista judecati universale (“Toti oamenii sunt muritori”), dar nu pot exista actiuni universale. Asta crede Aristotel. Actiunile pot fi doar particulare. Chiar daca apesi pe un buton si ii omori pe toti oamenii, actiunea ta e particulara (apesi pe un anumit buton, la un moment dat), nu universala.

Dar si rostirea propozitiei “Toti oamenii sunt muritori” e o actiune particulara, care se petrece la un moment dat. Si s-ar putea spune ca chiar si continutul propozitiei rostite e particular, fiindca e format din anumite sunete produse la momentul respectiv.

Pe de alta parte, daca spun ca prin rostirea respectiva descriu un fapt, iar faptul descris este continutul actiunii pe care o realizez atunci cand rostesc propozitia, atunci continutul acelei actiuni este, intr-un sens, universal, fiindca faptul ca toti oamenii sunt muritori este universal.

In ce fel ar putea fi atunci moartea tuturor oamenilor continutul actiunii de a apasa pe butonul rosu?

Alte chestii care ma rod

Tuesday, March 10th, 2009

Ma roade diferenta dintre continutul unei rostiri si continutul actiunii pe care o realizez (sau pe care intentionez sa o realizez) prin rostirea respectiva. Si mai ma roade si ideea ca mutarile unei partide de sah nu sunt inferate unele din altele. Desi asta nu ma roade atat de tare – eu nu vreau sa spun, totusi, ca actiunile dintr-o succesiune rationala de actiuni sunt inferate unele din altele.

(more…)

Lately…

Sunday, March 8th, 2009

M-am gandit la cateva lucruri. In primul rand, la expresiile “a fi cu sanatatea in pioneze” si “a fi cu nervii in pioneze”. Care a aparut prima? Mai poti fi si cu altceva in pioneze? E fiecare expresie, luata in parte, decompozabila sau nedecompozabila?

In al doilea rand, m-am gandit la utilizarile ghilimelelor. A cita, a mentiona o expresie lingvistica, a indica o utilizare metaforica (sau, oricum, o formulare care nu trebuie luata in sens literal), a indica faptul ca utilizezi o formulare la care nu subscrii (Vasile e “cel mai tare din parcare”.), a reda in vorbire indirecta parerea altcuiva (fara a cita neaparat ce a spus) s.a. Unele utilizari par sa aiba un lucru in comun: cand folosesc ghilimele ma distantez, intr-un fel sau altul, de ceea ce e pus acolo. Dar nu toate utilizarile au trasatura asta.

In fine, am cautat mai multe materiale pentru o discutie despre relatia dintre limbaj si recunoasterea / distingerea culorilor (color recognition / color discrimination). Articolul care mi-a atras initial atentia asupra chestiunii asteia (ok, stiam ce spune Whorf si stiam ca si Kuhn vorbeste despre felul in care iti poate afecta perceptia invatarea limbajului) e asta.

Alte materiale care mi s-au parut interesante: prezentarea asta (desi e mai generala), o carte, un capitol dintr-o alta carte si un alt articol.