Le voi transcrie aici, fiindca imi e mai usor sa le adun la un loc in felul acesta. Ca de obicei, nimic din ce e aici nu mi se pare publicabil.
Category Archives: opinii
Boetius despre pretuirea lucrurilor materiale – un comentariu
Aşa s-a răsturnat ordinea lucrurilor, incit o fiinţă cu adevărat divină prin raţiunea sa să creadă că nu poate străluci prin altceva decit prin posesiunea unor obiecte neinsufleţite? (Boetius, Mangaierile filosofiei, Fundaţia Gândirea, Bucuresti, 2003, p. 69)
Continue reading Boetius despre pretuirea lucrurilor materiale – un comentariu
Cum poate juca o actiune un rol in cadrul intemeierii unei opinii?
Sugestia lui Wittgenstein pare sa fie urmatoarea:
A intemeiaza P DDACA pentru a face A trebuie sa cred ca P.
Continue reading Cum poate juca o actiune un rol in cadrul intemeierii unei opinii?
Tot despre inferente
Cand eram la liceu stateam pe o straduta care dadea intr-o strada mai mare. Ieseam intr-o intersectie care arata ca un ‘T’ (mergeam dinspre coada ‘T’-ului catre capatul din sus). Pe bratul din stanga era o statie de tramvai iar pe cel din dreapta o statie de troleibuz. Puteam lua fie tramvaiul, fie troleibuzul pentru a ajunge la scoala. Am observat ca mai multi oameni asteptau la tramvai, dar cand vedeau troleibuzul venind treceau strada in graba, mutandu-se in statia de troleibuz.
Cred ca am observat lucrul asta intr-o zi, cand mergeam spre capatul strazii. Nu vedeam nici statia de tramvai, nici statia de troleibuz, dar am vazut mai multi oameni trecand in graba dintr-o parte intr-alta. Nu eram departe de capatul strazii, asa ca am alergat si eu sa prind troleibuzul.
Daca m-ar fi intrebat cineva de ce alerg, poate i-as fi spus: “Daca mai multi oameni trec in graba strada, atunci troleibuzul trebuie sa soseasca, aceasta pentru ca oamenii respectivi asteapta fie tramvaiul, fie troleibuzul si singurul motiv pe care il pot avea pentru a se muta in graba din statia de tramvai in cea de troleibuz este ca au vazut troleibuzul venind. Deci troleibuzul trebuie sa soseasca in curand. Iar daca o sa ma grabesc voi putea prinde troleibuzul, ceea ce as si dori sa fac. Prin urmare, trebuie sa ma grabesc catre statia de troleibuz.”.
Nu imi amintesc, totusi, sa fi gandit ceva in momentele respective. Se poate sa mai fi observat si in alte dati oameni care se grabesc sa treaca strada dintr-o parte in alta fara ca lucrul asta sa-mi spuna ceva. Doar ca in ziua respectiva “m-am prins”, ca sa spun asa. Am alergat si eu in statia de troleibuz, a venit troleibuzul, am reusit sa ma sui in el. Dupa aceea am fost mereu atent, cand ma apropiam de capatul strazii, sa vad daca nu cumva troleibuzul urmeaza sa soseasca in curand.
Astazi as fi tentat sa spun ca pana in acea zi nu am facut o anumita inferenta, dupa care am facut-o. Inferenta pe care am facut-o ar putea fi redata si intr-un mod mai sofisticat. De pilda, s-ar putea spune ca, intrucat apelul la cea mai buna explicatie pentru comportamentul unor oameni nu produce concluzii certe, nu puteam sa inferez decat ca e probabil ca troleibuzul sa vina in curand, dupa care decizia de a alerga trebuie sa se fi sprijinit pe o evaluare a raportului dintre utilitatea asteptata in cazul unui succes si pierderile pe care le-as fi suferit in cazul unui esec. Trebuie sa fi decis ca maximizarea sanselor mele de a prinde troleibuzul merita efortul de a alerga, chiar cu riscul de a alerga degeaba. S.a.m.d.
Cineva m-ar putea intreba de ce spun ca trebuie sa fi facut o anumita inferenta, desi nu-mi amintesc nimic care sa semene cu o inferenta. Nu s-ar putea sa fi vazut oameni alergand si, pur si simplu, sa ma iau dupa ei, fara sa inferez nimic?
O reactie la un articol despre filosofie si filosofi
As spune despre mine ca sunt un filosof. In ciuda unei pasiuni pentru filosofie pe care o am de aproape 25 de ani, n-am indraznit sa spun asta decat cu putin timp in urma, atunci cand m-am convins ca are rost sa incerc sa contribui la cercetarile realizate in zilele noastre in filosofie.
Persoana mea nu este importanta pentru ceea ce doresc sa spun acum. Nu doar in filosofie, ci si in orice dezbatere publica, importante sunt ideile si argumentele. Ca filosof, insa, am simtit ca unele dintre afirmatiile facute recent de catre domnul Andrei Plesu, intr-un articol intitulat “Drumul spre sine”, publicat in Dilema Veche, ma privesc personal. La acestea as dori sa reactionez in continuare.
Continue reading O reactie la un articol despre filosofie si filosofi
Inferente s. a.
Reiau cateva idei pe care n-as dori sa le pierd din vedere:
– E important sa vorbim despre actiuni si persoane care actioneaza, chiar daca acest fel de a vorbi ar fi in intregime traductibil intr-un discurs despre procese naturale. Acest fel de a vorbi ne da o intelegere a vietii noastre pe care celalalt fel de a vorbi nu ne-o da.
– Toate actiunile omenesti au o componenta conceptuala intrinseca. In acest sens, vehicolul gandirii noastre sunt actiunile noastre (fie si actiunile doar simulate). In primul rand actele de vorbire, desigur, dar nu numai acestea.
– Exista legaturi intre actiunile noastre de comunicare si actiunile noastre care nu au un rol in comunicare.
– Unele dintre aceste legaturi sunt conceptuale / logice. Pentru a le scoate in evidenta trebuie sa arat cum pot fi aplicate o serie de concepte logice domeniului actiunilor omenesti.
De ce lumea mea nu este natura?
As putea vedea lucrurile astfel: Toata viata mea se reduce la actiuni prin care sunt afectate alte actiuni ale mele precum si ale altor oameni. Bineinteles ca traiesc intr-o ambianta, nu intr-un spatiu vid. Dar aceasta ambianta e formata din propriile mele actiuni, actiunile altora si rezultatele acestora.
Despre traversarea corecta la semafor (si alte insemnari)
In cate feluri pot sa traversez gresit la semafor?
– trec pe rosu -> E limpede ca am gresit.
– trec printr-un loc in care nu exista semafor -> Nu as spune ca am traversat gresit la semafor, ci ca nu am traversat la semafor.
– trec printr-un loc in care exista semafor, dar nu si trecere de pietoni (exista semafor pentru masini, probabil) -> Am traversat la semaforul gresit. Sau s-ar putea spune ca a fost o greseala sa traversez pe acolo.
– traversez si apoi imi dau seama ca nu aveam ce cauta pe cealalta parte a strazii -> Am gresit traversand la semafor. A fost o greseala sa traversez.
– trec pe verde, fara sa fiu atent la semafor -> Intr-un sens, am traversat corect. Dar nu am facut tot ce trebuia pentru a traversa corect la semafor (nu m-am asigurat ca semaforul arata verde inainte sa trec).
– sunt atent la semafor, astept sa se faca verde, dar traversez inainte sa se faca verde -> Am traversat gresit fiindca nu m-am abtinut sa traversez atata timp cat era rosu.
– astept sa se faca verde, ma abtin sa traversez, dar incep sa trec abia cand semaforul pe verde clipeste -> Nu am traversat gresit, dar puteam traversa mai bine.
– trec pe verde, dar nu pe trecerea de pietoni -> Am traversat gresit la semafor fiindca am traversat gresit.
– cand ma hotarasc sa traversez e verde, asa ca nu mai astept sa se faca verde si nu ma abtin sa traversez -> Nu am traversat gresit la semafor.
– traversez pe verde, dar nu ma asigur ca nu vin masini -> Daca trebuie sa ma asigur ca nu vin masini la orice traversare, atunci am traversat gresit.
– trec pe verde pana la jumatatea trecerii, dupa care ma intorc -> Nu am traversat.
– traversez pe verde, dar e vorba de o trecere pentru pietoni iar eu merg pe motocicleta -> Nu am respectat regulile de circulatie. S-ar putea spune ca nu am traversat cum trebuia (mergand pe jos, pe langa motocicleta) sau ca am traversat prin locul gresit sau la semaforul gresit, desi, intr-un alt sens, am traversat corect la semafor.
– am inceput sa traversez pe rosu, asteptand in continuare, in timp ce traversam, ca semaforul sa arate verde -> Nu am traversat corect la semafor fiindca nu m-am abtinut sa traversez atata timp cat semaforul arata rosu.
Continue reading Despre traversarea corecta la semafor (si alte insemnari)