E titlul unui seminar facultativ pe care o sa-l tin in semestrul acesta impreuna cu profesorul Flonta. Propunerea arata in felul asta.
LE: Materialele pentru seminar o sa le pun pe Twitter (aici).
Archive for the ‘filosofie’ Category
Cunoastere stiintifica si credinta religioasa
Friday, October 2nd, 2009Continut universal?
Monday, September 14th, 2009“Dar Aristotel spune ca actiunile pot fi doar particulare, nu universale, in timp ce judecatile pot fi universale? Care ar fi, la nivelul actiunilor, echivalentul unei judecati universale?”
– Daca e vorba de faptul ca o actiune are loc la un anumit moment dat, intr-un anumit context, ca are o anumita durata, ca afecteaza anumite obiecte s.a.m.d., intr-adevar, nu exista decat actiuni particulare. Dar si atunci cand o persoana rosteste o “judecata universala”, realizeaza tot o actiune particulara.
“Universal” e continutul actului de vorbire realizat de persoana respectiva (partea locutionara a acestuia).
In ultima vreme… (2)
Wednesday, September 9th, 2009Si la asta. 🙂
La ce m-am gandit la mare
Monday, August 3rd, 2009De fapt am si scris, dar s-a descarcat bateria palm-ului si s-au sters din memorie toate chestiile scrise acolo. Nu m-a deranjat deloc asta, pana la urma important era sa-mi limpezesc niste ganduri, nu sa ramana ceva.
Pe scurt, m-am gandit ca metodologia pentru studiul rationalitatii succesiunilor de actiuni ar trebui sa fie urmatoarea: sa observ asemanari si diferente intre secvente de actiuni verbale si non-verbale si sa gasesc reguli pentru acestea pe baza analogiilor. Din punctul asta de vedere, intentia mea initiala de a aplica concepte specifice studiului logic al propozitiilor la actiuni s-ar putea sa fie gresit orientata (cred ca lucrul asta a iesit mai bine in evidenta atunci cand m-am gandit la actiuni negative, respectiv la “cum poate fi aplicat conceptul de negatie actiunilor”).
Reguli pentru actiuni
Monday, July 6th, 2009Ma gandeam de curand la urmatoarea regula: “Daca actiunea pe care te pregatesti sa o realizezi presupune utilizarea unui anumit obiect, atunci aceasta trebuie sa fie precedata de procurarea obiectului respectiv.” E limpede ca aici nu e vorba de o descriere si nici de relatii cauzale. O actiune poate sa “presupuna un obiect” in feluri foarte diferite (actiunea de a manca intr-un anumit local poate sa presupuna purtarea unui costum, de pilda).
Regula e foarte generala si priveste succesiunea rationala a actiunilor. Totusi, cum poate fi pusa pe acelasi plan cu o regula lingvistica (cu o regula semantica, de pilda)?
Problema deductiei
Friday, June 26th, 2009Mi-am pus acum cateva zile o intrebare prosteasca: “Dar daca intelesul consta in utilizare, cum poate fi explicata situatia in care o persoana introduce pentru prima data o metafora noua in limbaj, iar interlocutorul intelege? Metafora are inteles, dar acesta nu se sprijina pe nici o utilizare anterioara. Nu inseamna asta ca intelesul nu e reductibil la utilizare?”
Intrebarea era prosteasca fiindca ascundea o confuzie – cea dintre meaning si understanding. Atunci cand creez o metafora noua (sau cand inventez un cuvant nou) ii dau unei expresii lingvistice o utilizare. Prin asta, se poate spune, ii dau si un inteles. Nu e nevoie de nici o utilizare anterioara.
“Si totusi, cum se prinde altcineva de ce anume incerc sa fac, folosind expresia respectiva?” – Asta e o alta intrebare.
Alte nenorociri
Sunday, June 7th, 2009Ma gandeam ca poate e mai usor sa vezi analogii intre relatiile rationale dintre actiuni verbale si cele non-verbale uitandu-te la contradictii. Dar apoi mi-am adus aminte de un exemplu vechi: “Imi iau ramas bun. Dupa care nu fac nimic pentru a pleca.”. Aici apare o tensiune. Eu sunt tentat sa spun ca daca nu pleci, dupa ce ti-ai luat ramas bun, esti irational. Dar un element al contradictiei e tocmai absenta unei actiuni. 🙁
Sigur, s-ar putea spune si asa: “toate actiunile care iti intarzie plecarea, in loc sa ti-o pregateasca, se contrazic cu actiunea de a-ti lua ramas bun”. Dar cred ca lucrurile sunt mai complicate de atat.
Vise, metafore si analogii
Sunday, May 17th, 2009Uneori in vis nu stii ca esti tu insuti. Ai “senzatii constiente”, e drept, si poate si reactii afective si cognitive constiente, dar nu stii ca tu le ai. Uneori nu e clar nici macar cine le are. Au legatura situatiile astea cu problema constiintei? Dar cu supravietuirea? Exista vise in care sunt constient ca eu sunt cel care viseaza, dar nu mai am acces la amintirile mele (desi, daca as intalni o persoana cunoscuta probabil ca as recunoaste-o).
Daca as continua sa traiesc (dupa moarte, de pilda) in felul ala (fara amintiri, that is), dar pastrandu-mi “constiinta de sine”, probabil as considera ca am supravietuit. Dar nu stiu daca as mai spune ca am supravietuit daca as continua sa am diferite experiente, fara sa mai fiu constient ca eu sunt cel care le are (ca in visele celelalte).
O obiectie
Friday, April 3rd, 2009Cineva ar putea sa-mi spuna ceva de felul urmator:
1) Tu crezi ca atitudinile propozitionale pot fi privite ca acte de vorbire (a opina, a exprima sperante, dorinte, intentii s.a.m.d.).
2) Pe de alta parte, pentru a putea vorbi despre actiunea X, care presupune intentia de a face X, ar trebui sa spui ca o actiune verbala de forma “Intentionez sa X” trebuie sa fie intotdeauna precedata de o actiune de forma “Intentionez sa-mi exprim intentia sa X”, iar aceasta de “Intentionez sa-mi exprim intentia ca intentionez sa X” si asa mai departe.
3) Dar e limpede ca asta te-ar duce la un regres la infinit.
4) Asa ca trebuie sa accepti ca exista intentii neexprimate (intentii non-lingvistice, dupa Grice).
5) Si la fel si pentru a vorbi despre siruri de actiuni infaptuite in vederea aceluiasi scop. Scopul trebuie sa fie “avut in vedere” de actant, dar acesta nu trebuie neaparat sa-si exprime in mod explicit intentia de a urmari scopul respectiv.
6) Dar daca accepti ca exista intentii non-lingvistice, atunci trebuie sa accepti ca atitudinile propozitionale nu pot fi reduse la acte de vorbire.
7) Iar atunci, va trebui sa accepti ca punctul de plecare al proiectului tau este gresit.
Doar ca eu, atunci cand vorbesc despre “atitudini propozitionale”, vorbesc de fapt despre “propozitii care exprima atitudini propozitionale”. Nu mi-am propus niciodata sa vorbesc despre intentii extralingvistice (sau intentii neexprimate), dar asta nu inseamna ca le resping. Ceea ce vreau sa spun este ca propozitiile care exprima atitudini propozitionale pot fi privite ca acte de vorbire (fiindca rostirea lor este un act de vorbire).
Si probabil ca in formularea raspunsului joaca un rol si lucrurile pe care le-am scris despre “opinii inconstiente”. Ideea e insa ca obiectia poate fi depasita.