Archive for the ‘filosofie’ Category

“La revedere!”

Monday, May 17th, 2010

Ce anume face o persoana care rosteste cuvintele din titlu?

Intrebarea e neclara. Cand vorbim despre ce face persoana care spune “La revedere!” am putea avea in vedere mai multe lucruri diferite:

1) Ce tip de act ilocutionar realizeaza vorbitorul? Un constatativ, un directiv, un comisiv sau o recunoastere (acknowledgment)?
2) Care este forta ilocutionara a actului de vorbire? Vorbitorul realizeaza predictia ca ne vom revedea, imi sugereaza sa ne revedem, propune sa ne revedem, promite ca ne vom revedea, marcheaza faptul ca ne despartim (sau incheierea unei conversatii) sau imi ureaza sa apuc revederea?
3) Care ar putea fi, intr-un anumit context, forta indirecta a acelui act ilocutionar? Mi-ar putea vorbitorul sugera, cere sau impune sa plec?
4) Ce efect (intentionat sau neintentionat) are rostirea expresiei “La revedere!” asupra comportamentului interlocutorului?
5) Ce actiune realizeaza persoana care spune “La revedere!”? Este actiunea realizata diferita de actul ilocutionar realizat? Putem vorbi la acest nivel despre rostirea sunetelor, lovirea tastelor sau lasarea unor semne pe o foaie de hartie, sau ar fi mai bine sa vorbim despre “actiunea de a-ti lua ramas bun”, care poate fi realizata prin intermediul unor acte ilocutionare diferite?
6) Care este actiunea mai larga din care face parte actiunea de a-ti lua ramas bun? A pleca, a te desparti, a incheia o intrevedere?
7) Ce schimbare se produce in urma actiunii de a-ti lua ramas bun?

Random thoughts (dar tot despre actiuni rationale)

Thursday, March 11th, 2010

Spun uneori ceva de genul asta: “Poti sa-ti reprezinti peretele vopsit in negru, desi il privesti si vezi ca are culoarea alba. Asta iti arata ca reprezentarile sunt altceva decat senzatiile. Daca reprezentarile ar fi de acelasi fel cu senzatiile, atunci reprezentarea peretelui vopsit in negru s-ar ciocni, intr-un sens, cu senzatiile tale vizuale si n-ai putea sa ai in acelasi timp si senzatiile respective si reprezentarea.”.

(more…)

Ce sunt gandurile?

Friday, January 22nd, 2010

Eu cred ca sunt acte de vorbire, bineinteles. 🙂 Problema, din punctul meu de vedere, e daca teoria actelor de vorbire trebuie sa fie extinsa intr-un mod semnificativ, pentru a da seama si de ganduri. Cand gandesc ma exprim de multe ori eliptic si folosesc o multime de prescurtari (inclusiv prescurtari ad hoc), dar asta nu-mi arata ca in gandire realizez acte de vorbire noi.

Pot avea dificultati cu unele formulari: “Daca as fi fost de fata la locul faptei, atunci as fi depus marturie la politie.” – este asta o predictie privitoare la comportamentul meu viitor (intr-o situatie similara), o promisiune, expresia unui angajament mai slab (“as fi fost dispus sa depun marturie daca mi se cerea”), expresia atasamentului meu fata de un anumit mod de a reactiona in anumite situatii sau este altceva?

Se adauga dificultati suplimentare la astfel de dificultati, atunci cand e vorba despre ganduri? Inca nu stiu ce sa spun.

As vrea sa stiu ce spune Dewey despre relatia dintre uneltele agricole si conectorii logici

Thursday, December 31st, 2009

Referinta e aici, iar asta ar fi un punct de pornire pentru o cautare, dar nu am acum timp sa ma ocup de treburile astea.

(more…)

Tendinta de a generaliza

Tuesday, December 22nd, 2009

Mi se intampla ceva neplacut. Reactia mea obisnuita e sa privesc intamplarea respectiva ca pe un “caz generic”.

Las la o parte confortul psihologic pe care ti-l da stilul asta de a reactiona (de pilda, ceea ce m-a interesat cel mai mult cand am ramas de curand fara apa a fost cat si cum ar trebui sa reglementeze statul activitatea monopolurilor).

Exista doua nuante in genul asta de raportare. Cand privesti o intamplare drept un “caz generic” te poti gandi ca sigur si altora li s-a intamplat sau li se va intampla ceva asemanator. Sau poti sa nu te gandesti la asta, ci sa privesti intamplarea “in generalitatea ei”. In al doilea caz, probabil, te gandesti, cel mult, ca e in principiu posibil ca si altii sa treaca prin aceeasi situatie, chiar daca nimeni nu a trecut si nu va trece niciodata printr-o situatie asemanatoare.

(more…)

Cat conteaza scopul?

Tuesday, December 15th, 2009

“Cand spui ca rationalitatea succesiunilor de actiuni depinde de scopul acestora”, spune un oponent imaginar, “introduci in logica un lucru care nu are nici o legatura cu logica. Ramanand la acte de vorbire, a-l felicita pe X pentru actiunea A si a-ti exprima regretele cu privire la faptul ca X a facut A sunt actiuni care se contrazic, indiferent care e scopul urmarit.”

Personal identity revisited

Tuesday, December 8th, 2009

Am avut o ocazia sa ma gandesc din nou la tema identitatii personale de curand. A fost interesant sa observ cat de mult mi-am schimbat felul de a vedea. Sigur, schimbarea cea mai importanta tine de faptul ca acum tema si-a pierdut, in mare masura, intersul pentru mine.

Motivul e probabil asta. Nu mai cred ca exista o legatura intre pastrarea identitatii mele si continuarea existentei mele. Imi pot imagina situatii in care eu continui sa exist, desi n-as mai spune ca sunt aceeasi persoana. Din punctul asta de vedere, ar fi mai interesant, probabil, sa ma gandesc la cazurile in care as avea ezitari intre a spune ca eu continui sa exist si cele in care n-as sti ce sa spun.

(more…)

Alte probleme

Sunday, November 15th, 2009

E interesant de discutat despre statutul / rolul evaluarilor morale (“E rau sa furi.”). Pe de o parte, fiindca obiectul evaluarilor morale sunt de obicei actiunile. Pe de alta parte, fiindca daca privesti “afirmatiile morale” ca acte de vorbire, s-ar putea sa descoperi lucruri interesante.

Din perspectiva asta, cognitivistii morali poate ar spune ca e vorba despre acte de vorbire constatative, in timp ce emotivistii ar spune, probabil, ca este vorba despre expresive. Iar prescriptivistii ar putea spune ca este vorba despre directive.

(more…)

De ce trebuie sa fii rational?

Sunday, November 1st, 2009

Sigur ca nu trebuie sa iti folosesti ratiunea in toate contextele. E vorba acum despre contextele in care se obisnuieste ca oamenii sa discute si sa isi sustina prin argumente punctele de vedere. Mi-am amintit de un pasaj dintr-un text scris de Robert Nozick:

Desi filosofia este intreprinsa ca o activitate coercitiva, pedeapsa pe care o aplica filosofii este, totusi, destul de slaba. Daca celalalt doreste sa fie considerat “irational” sau ca “avand cele mai proaste argumente”, el poate sa evite aceasta contrangere, mentinandu-si opinia anterioara. El va fi urmarit, desigur, de imprecatii filosofice, azvarlite cu furie de catre filosof: “Ce inseamna aceasta, vrei sa fii irational? Nu trebuie sa fii irational pentru ca…”, si chiar daca filosoful este stanjenit de neputinta sa de a intregi propozitia aceasta intr-un fel necircular – el nu poate decat sa ofere temeiuri pentru a accepta temeiuri – el nu doreste totusi sa-si lase adversarul sa scape.
(sursa: Robert Nozick, Filosofie coercitiva si pluralism filosofic, in Mircea Flonta (editor), Filosoful – Rege? Filosofie, morala si viata publica, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1992, pp. 181-2.)

As avea ceva de comentat in legatura cu asta.

(more…)

De citit

Tuesday, October 20th, 2009

As vrea sa citesc:

  • Ce spun Habermas si Apel despre pragmatica universala (sau pragmatica transcendentala)
  • Horkheimer, Zum Begriff der Vernunft si eventual si Gadamer (Vernunft in Zeitater der Wissenschaft)
  • Ce spune Toulmin despre ratiunea colectiva (si in genere, ce spune el despre rationalitate)
  • Searle and Vanderveken, Foundations of Illocutionary Logic (1985)
  • J. Bennett, Rationality: an essay towards an analysis

Ce mai fac in rest se poate vedea pe @filosofie, @filtech si @scirelig.