Am scris o serie de însemnări, pornind de la întrebarea de mai sus, anul trecut. Le-am numit „improvizații filosofice”. Nu țin neapărat să spun că e vorba despre filosofie aici. Iar termenul „improvizații” îl folosesc cam în același sens în care se vorbește despre improvizații în muzică. Temele de gândire nu îmi aparțin. Nici mișcările de gândire pe care le fac nu sunt originale. Mi-a făcut plăcere să scriu și sper că există oameni cărora le-ar putea face plăcere să citească aceste rânduri. Asta e tot. Nu simt că aș mai putea continua această serie de însemnări. Nu fiindcă aș fi spus tot ce era de spus, ci fiindcă m-a părăsit inspirația, ca să zic așa.