Category Archives: logica

No!

acte de vorbire, comunicare, filosofia limbajului, idei, logica

We learn some words only after we learn other words. Take ‘plus’, for instance. You cannot understand the concept of addition without knowing anything about numbers. First you have to learn ‘one’, ‘two’, ‘three’ a.s.o. and only afterwards you can learn to use ‘plus’.

The same with ‘subject’, ‘predicate’, or even ‘word’.

I want to say that ‘no’ is not in the same situation. Logicians understand it as a truth-function, on a pair with ‘plus’. However, you don’t have to know anything about sentences or their truth values to learn to say ‘no’.

Continue reading No! →

What do we do when we speak?

acte de vorbire, actiuni rationale, comunicare, filosofia limbajului, idei, logica, metastuff, rationalitate

I think we would like to accept (and get a better understanding of) all these answers:

(1) We interact which each other by following some rules.
(2) We share our image of reality.
(3) We reason, or at least offer some basis (or starting point) for reasoning.
(4) We perform some actions, intending to achieve some purposes.

Continue reading What do we do when we speak? →

Random thoughts (dar tot despre actiuni rationale)

acte de vorbire, actiuni rationale, filosofie, idei, logica, probleme, rationalitate, senzatii

Spun uneori ceva de genul asta: “Poti sa-ti reprezinti peretele vopsit in negru, desi il privesti si vezi ca are culoarea alba. Asta iti arata ca reprezentarile sunt altceva decat senzatiile. Daca reprezentarile ar fi de acelasi fel cu senzatiile, atunci reprezentarea peretelui vopsit in negru s-ar ciocni, intr-un sens, cu senzatiile tale vizuale si n-ai putea sa ai in acelasi timp si senzatiile respective si reprezentarea.”.

Continue reading Random thoughts (dar tot despre actiuni rationale) →

Continut universal?

acte de vorbire, actiuni rationale, filosofia actiunii, filosofia limbajului, filosofie, idei, logica, probleme

“Dar Aristotel spune ca actiunile pot fi doar particulare, nu universale, in timp ce judecatile pot fi universale? Care ar fi, la nivelul actiunilor, echivalentul unei judecati universale?”
– Daca e vorba de faptul ca o actiune are loc la un anumit moment dat, intr-un anumit context, ca are o anumita durata, ca afecteaza anumite obiecte s.a.m.d., intr-adevar, nu exista decat actiuni particulare. Dar si atunci cand o persoana rosteste o “judecata universala”, realizeaza tot o actiune particulara.

“Universal” e continutul actului de vorbire realizat de persoana respectiva (partea locutionara a acestuia).

Continue reading Continut universal? →

Problema deductiei

filosofia limbajului, filosofie, idei, logica

Mi-am pus acum cateva zile o intrebare prosteasca: “Dar daca intelesul consta in utilizare, cum poate fi explicata situatia in care o persoana introduce pentru prima data o metafora noua in limbaj, iar interlocutorul intelege? Metafora are inteles, dar acesta nu se sprijina pe nici o utilizare anterioara. Nu inseamna asta ca intelesul nu e reductibil la utilizare?”

Intrebarea era prosteasca fiindca ascundea o confuzie – cea dintre meaning si understanding. Atunci cand creez o metafora noua (sau cand inventez un cuvant nou) ii dau unei expresii lingvistice o utilizare. Prin asta, se poate spune, ii dau si un inteles. Nu e nevoie de nici o utilizare anterioara.

“Si totusi, cum se prinde altcineva de ce anume incerc sa fac, folosind expresia respectiva?” – Asta e o alta intrebare.

Continue reading Problema deductiei →