Archive for the ‘filosofia limbajului’ Category

Searle despre nume proprii

Friday, April 17th, 2009

Textul e aici. Eu l-am inteles in felul urmator:

[start here]

Problema: Au numele proprii inteles?

(more…)

La ce anume are rost sa te uiti pentru a intelege cum functioneaza limbajul?

Wednesday, April 15th, 2009

Sa presupunem ca se descopera ca atunci cand realizam doua acte de vorbire diferite, dar cu acelasi continut locutionar, avem activitate neuronala in exact aceeasi zona din creier. Ne-ar arata asta ca actele respective sunt apropiate, sau cel putin inrudite?

Si de ce conteaza atat cum anume invatam efectiv sa vorbim? In ce fel ne poate ajuta o teorie a invatarii limbajului sa intelegem mai bine cum functioneaza acesta? (vezi private language argument, de pilda)

Cineva ar putea sa priveasca limbajul dintr-un punct de vedere sociologic – sa se uite la rolurile pe care le joaca diferite activitati lingvistice, de diferite tipuri, in reglemantarea relatiilor (sau, in genere, a interactiunilor) dintre membrii unei comunitati lingvistice. Dar cum ii poate folosi o astfel de observatie logicianului care discuta, de pilda, despre distinctia dintre adjective predicative si adjective non-predicative?

O obiectie

Friday, April 3rd, 2009

Cineva ar putea sa-mi spuna ceva de felul urmator:

1) Tu crezi ca atitudinile propozitionale pot fi privite ca acte de vorbire (a opina, a exprima sperante, dorinte, intentii s.a.m.d.).
2) Pe de alta parte, pentru a putea vorbi despre actiunea X, care presupune intentia de a face X, ar trebui sa spui ca o actiune verbala de forma “Intentionez sa X” trebuie sa fie intotdeauna precedata de o actiune de forma “Intentionez sa-mi exprim intentia sa X”, iar aceasta de “Intentionez sa-mi exprim intentia ca intentionez sa X” si asa mai departe.
3) Dar e limpede ca asta te-ar duce la un regres la infinit.
4) Asa ca trebuie sa accepti ca exista intentii neexprimate (intentii non-lingvistice, dupa Grice).
5) Si la fel si pentru a vorbi despre siruri de actiuni infaptuite in vederea aceluiasi scop. Scopul trebuie sa fie “avut in vedere” de actant, dar acesta nu trebuie neaparat sa-si exprime in mod explicit intentia de a urmari scopul respectiv.
6) Dar daca accepti ca exista intentii non-lingvistice, atunci trebuie sa accepti ca atitudinile propozitionale nu pot fi reduse la acte de vorbire.
7) Iar atunci, va trebui sa accepti ca punctul de plecare al proiectului tau este gresit.

Doar ca eu, atunci cand vorbesc despre “atitudini propozitionale”, vorbesc de fapt despre “propozitii care exprima atitudini propozitionale”. Nu mi-am propus niciodata sa vorbesc despre intentii extralingvistice (sau intentii neexprimate), dar asta nu inseamna ca le resping. Ceea ce vreau sa spun este ca propozitiile care exprima atitudini propozitionale pot fi privite ca acte de vorbire (fiindca rostirea lor este un act de vorbire).

Si probabil ca in formularea raspunsului joaca un rol si lucrurile pe care le-am scris despre “opinii inconstiente”. Ideea e insa ca obiectia poate fi depasita.

Alte chestii care ma rod

Tuesday, March 10th, 2009

Ma roade diferenta dintre continutul unei rostiri si continutul actiunii pe care o realizez (sau pe care intentionez sa o realizez) prin rostirea respectiva. Si mai ma roade si ideea ca mutarile unei partide de sah nu sunt inferate unele din altele. Desi asta nu ma roade atat de tare – eu nu vreau sa spun, totusi, ca actiunile dintr-o succesiune rationala de actiuni sunt inferate unele din altele.

(more…)

Nu pot simti nici o durere

Thursday, March 5th, 2009

Ma doare spatele de luni, dar nu despre asta e vorba. Ideea e ca daca durerile sunt procese neurofiziologice care au loc in creier, atunci nu le poti simti. Fiindca nu iti vezi creierul. Si chiar daca ti l-ai putea vedea, n-ai putea spune decat, cel mult, ca “iti vezi durerile”. Dar poti sa vezi ce se intampla intr-un creier si fara sa te doara ceva, iar omul care spune ca “simte dureri” vrea sa spuna ca il doare ceva.

(more…)

Cum poate intelesul unui cuvant sa fie un obiect?

Tuesday, March 3rd, 2009

Imi e foarte greu sa vorbesc despre intrebarea asta. Asa cum vad lucrurile acum, daca crezi ca intelesul este un obiect e ca si cand ai crede, de pilda, ca un eveniment este un obiect (asta este doar o analogie). Poti vorbi despre durata unui eveniment, despre inceputul si sfarsitul lui si despre modul in care se desfasoara. Dar nu poti vorbi despre “durata unui obiect” sau despre “momentul in care a inceput sa se petreaca un obiect”.

(more…)