Am pus întrebarea în cadrul unei discuții despre cursul de Etică și integritate academică, care urmează să fie în toate universitățile românești ca urmare a unui ordin al ministrului Educației.
Nu era o întrebare retorică. Iată aici o discuție despre ad hominem, pe blogul de etică aplicată al Universității din Oxford.
Am descoperit că atunci când se discută despre comunicarea în afaceri (business communication) se poate considera că nu este etic să utilizezi sofisme în argumentare.
Apoi am găsit o carte de etica comunicării, dar încă nu m-am hotărât să o cumpăr.
Ce vreau, totuși, să spun? Cred că dacă utilizarea sofismelor poate ridica probleme etice atunci când este vorba despre comunicare la modul general, atunci sigur va ridica probleme etice atunci când vorbim despre comunicarea academică. Iar dacă este imoral nu doar să plagiezi, ci și să faci sofisme în dizertații de master, teze de doctorat, conferințe, articole publicate ș.a.m.d., nu reiese de aici că un curs de etică și integritate academică nu își poate atinge obiectivele dacă nu presupune și anumite noțiuni de gândire critică?
