Eu cred ca sunt acte de vorbire, bineinteles. 🙂 Problema, din punctul meu de vedere, e daca teoria actelor de vorbire trebuie sa fie extinsa intr-un mod semnificativ, pentru a da seama si de ganduri. Cand gandesc ma exprim de multe ori eliptic si folosesc o multime de prescurtari (inclusiv prescurtari ad hoc), dar asta nu-mi arata ca in gandire realizez acte de vorbire noi.
Pot avea dificultati cu unele formulari: “Daca as fi fost de fata la locul faptei, atunci as fi depus marturie la politie.” – este asta o predictie privitoare la comportamentul meu viitor (intr-o situatie similara), o promisiune, expresia unui angajament mai slab (“as fi fost dispus sa depun marturie daca mi se cerea”), expresia atasamentului meu fata de un anumit mod de a reactiona in anumite situatii sau este altceva?
Se adauga dificultati suplimentare la astfel de dificultati, atunci cand e vorba despre ganduri? Inca nu stiu ce sa spun.