Mi-am pus acum cateva zile o intrebare prosteasca: “Dar daca intelesul consta in utilizare, cum poate fi explicata situatia in care o persoana introduce pentru prima data o metafora noua in limbaj, iar interlocutorul intelege? Metafora are inteles, dar acesta nu se sprijina pe nici o utilizare anterioara. Nu inseamna asta ca intelesul nu e reductibil la utilizare?”
Intrebarea era prosteasca fiindca ascundea o confuzie – cea dintre meaning si understanding. Atunci cand creez o metafora noua (sau cand inventez un cuvant nou) ii dau unei expresii lingvistice o utilizare. Prin asta, se poate spune, ii dau si un inteles. Nu e nevoie de nici o utilizare anterioara.
“Si totusi, cum se prinde altcineva de ce anume incerc sa fac, folosind expresia respectiva?” – Asta e o alta intrebare.