St. C
scrie:
Altfel spus,
impotriva a ceea ce sugerezi tu, desi cu ce scrii trasezi o distinctie
importanta si imi creezi un foarte bun prilej de explicatie, cand un
intreprinzator decide sa dea bani saracilor, el nu va putea da bani din fondul
de investitii, pentru ca, analitic, se spune ca ceva apartine fondului de
investitii daca este destinat investitiilor.
sigur, ce voiam sa spun
e asta: daca patronul are 10 unitati el poate sa investeasca 7 si sa
consume pentru el 3, poate sa investeasca 7, sa consume pt el 2 si sa dea la
caritate 1, sau poate sa investeasca 6, sa consume 3 si sa doneze 1. Ideea era
ca numai cazul al treilea e scutit de 'efectele de sistem' (daca nu tinem cont
de argumentul lui Silviu). 'Cel mai altruist' patron capitalist va consuma
minimul necesar pentru el si va reinvesti (vezi Weber) si va da la caritate
restul profitului :-).
In sensul asta ar trebui sa
spuna Mises ca "non-ajutorarea saracilor e o investitie pe termen lung din
care va profita toata lumea" - desi, asa cum ai scris tu, suna altfel. Mises
se refera, sunt convins, numai la non-ajutorarea de stat, aia care incurca
lucrurile si distruge (as zice, aneantizeaza) mijloacele productive. El
nu ataca libertatea intreprinzatorului de a-si folosi profitul caritabil, in
loc de a-l reinvesti pentru dezvoltare. Ar face asa ceva, intrand in
contradictie cu sine, cand ar spune, pur si simplu: "consumul
bunurilor 'de lux' e avantajos pt toata lumea in masura in care face posibil
ca pe viitor bunurile respective sa fie accesibile 'tuturor'". Dar daca
el, printr-un astfel de argument, nu ar viza pur si simplu dezvoltarea
economica viitoare, ci ar ataca pretentia etatistilor moralisti,
care sustin ca este ok impozitarea celor care produc bunuri "de lux",
atunci el ar fi inca in regula, fiindca, evident, el nu ar ataca in felul asta
libertatea intreprinzatorului de a-si folosi profitul caritabil, in loc de a-l
reinvesti pentru dezvoltare. Sunt sigur ca, daca o consideram in context,
fraza "consumul bunurilor 'de lux' e avantajos pt toata lumea in masura
in care face posibil ca pe viitor bunurile respective sa fie accesibile
'tuturor'" NU prevede nici o consecinta negativa a caritatii
(private). (Modul in care citesti fraza citata depinde de modul in care
citesti "de lux".)
Ai dreptate, nu am de ce sa
presupun ca Mises sustine utilitatatea sociala a consumului de lux in raport
cu alterantiva caritatii, ci cu cea a impozitarii (in general, si a bunurilor
astora in special).
Tu ce parere ai de argumentul lui
Silviu per ansamblu? Pare a fi punctul nodal al discutiei.
Stefan
I.