MHonArc test archive

[Date Prev][Date Next][Thread Prev][Thread Next][Date Index][Thread Index]

s/he



In caz ca v-ati plictisit de discutia despre caritate, am avut de curand o polemica interesanta cu Bogdan despre pronume si nu numai :-).
 
Probail ati observat ca in ultimul timp s-a generalizat in mediul academic anglo-saxon folosirea nediscriminatorie a pronumelor. Probabil de mai multi ani se precizeaza 'he or she' si 'him or her' in contexte de genul "... tell that to someone and he or she will think...". Mai nou, probail de vreo 2 ani, se foloseste 'he/she' si cel mai des 's/he'. Cea mai extravaganta forma pe care am vazut-o folosita nu o data este formula 'hir' pentru 'him or her' (ce-i drept una din ocurente era intr-un text despre transvestiti si devenea obositor sa se tot repete 'him or her' :-).
 
Intriga e destul de simpla: ar trebui sa adoptam folosirea ambelor pronume pentru situatiile in care sexul nu e determinat, sau nu?
 
Bogdan sustine ca pretentia e destul de absurda in masura in care ceea ce se vrea schimbat nu este prejudecata ca atare si discriminarile cu efecte reale. Pretentia este ridicola in masura in care se cere sa schimbam o obisnuinta lingvistica (si cu o exprimare care e mai greoaie), in timp ce stim precis ca discriminarea infloreste in formele cele mai maligne in alte locuri.
Analogia care exprima cel mai bine ideea asta e cea dupa care cineva ar incerca sa vindece o boala tratand numai simtomele bolii (ca si cum ai incerca sa vindeci gripa cu sirop de tuse in loc de antibiotice). In analogie se recunoaste ca discriminarea este cauza folosirii numai a pronumelor masculine (nici nu s-ar putea altfel), se recunoaste si ca folosirea e suparatoare ca atare (e intrucatva jignitoare), dar relatia boala-simptom e intr-un singur sens, deci cele doua sunt nu numai distincte (ca importanta), dar si cauzal ordonate.
In plus, asupra propunerii asteia pluteste un aer de 'discriminare pozitiva', cel putin insensul ca poate fi asociata cu alte propuneri similare, cum ar fi cea de a nu mai folosi 'black', ci 'afro-american', iar apoi 'african-american'. La capitolul 'chestiuni inrudite' se pot adauga multe, mai toate avand legatura cu politicile de emancipare ale diverselor minoritati si grupuri discriminate. De exemplu Judith Butler propune ca the gender distinction sa fie sabotata prin actiuni subversive de genul travestiului.
 
Mult timp am fost de acord cu asta, dar recent mi-am cam schimbat parerea. Nu cred ca relatia dintre folosirea exclusiva a pronumelor masculine si discriminarea sexuala e exact ca cea de la boala la simptom. Cred ca practica respectiva are ca efect o intarire a prejudecatii, ca o ajuta sa supravietuiasca si o face posibila (impreuna cu multe alte lucruri). Chestiile aparent nevinovate din limbaj (obisnuintele de genul asta) sunt un mijloc important in a pune in practica discriminarea si a o face sa se perpetueze (sunt nu numai parte a unui mind-frame, ci in acelasi timp cauze si efecte ale lui). Intre a spune ca locul femeii e la cratita si a folosi doar 'el' si 'lui', nu este o diferenta ca de la cauza la efect, ci amandoua sunt ipostazieri ale ideii ca femeile sunt inferioare. Mai mult, nu vad de ce am spune ca atunci cand vine vorba de consecinte si de 'real hurt' bataia e lucrul mult mai grav. A ti se spune 'nu ai nici o valoare' e deja atat de grav incat o comparatie cu bataia nu mai are rost. E drept ca a folosi doar 'el' nu presupune neaparat 'intentii' discriminatorii, dar in spatele refuzului de a considera macar problema si a o concedia ca exagerare sta de multe ori acel mindframe sau pur si simplu o lipsa de awareness cu privire la problema discriminarii (cat asta poate fi o 'vina', asta e alta discutie).
 
Pe de alta parte e adevarat si ca cererea e foarte peste mana. Chiar in mailul asta am vazut ca scrisesem 'daca esti discriminat...' :-). Pare cu totul dificil sa pui de fiecare data doua forme la adjective, as prefer sa ma obisnuiesc sa pun numai forma feminina, ar fi mai simplu :-).
 
O chestie interesanta de care m-am mai prins in timp ce discutam asta e ca din aceeasi familie cu folosirea exclusiva a masculinului e ordinea pronumelor in conjugare "eu, tu, el, ea". E clar de ce el e primul acolo. Si tot asa cand spui 'cineva... el sau ea/ lui sau ei' - el e intotdeauna primul, nu exista nici un motiv pentru asta. Cand cineva spune 'el sau ea' i s-ar putea spune: 'bine, bine, foarte frumos, ai adaugat-o si pe ea, dar tot el e primul' :-).