Re: o 'lume de artisti' etc.

["Stefan Iancu" <antinous78@yahoo.com>]

Ai dreptate ca am interpretat prost mailul lui Bogdan gasind acolo doua
obiectii distincte; era una singura, dilema reformulata de tine (motivatii
pur artistice- nu utilitate; uitilitate - nu motivatii pur artistice sau
coincidenta fericita). Insa exista si o alta obiectie, cea la care raspundea
a doua parte din mailul meu, o obiectie care era formulabila si dupa premisa
lui Bogdan (dupa care noi am lucra cu un concept propriu-zis, 'pur'
artistic), dar care se mentine si dupa precizarea mea ca nu e vorba de opere
de arta ca romanele, ci de artefacte sau opere de arta precum cladirile.
Anume, Bogdan obiecta ca obiectele produse cu motivatii 'artistice' nu sunt
foarte utile, dar putea sa adauge ca pentru anumite preferinte nu vor fi
produse nici un fel de obiecte cat de cat utilizabile. Se poate spune ca nu
vor fi produse maturi bune sau/si ca nu vor fi deloc produse maturi. Pentru
Bogdan obiectia asta trebuia sa fie una singura, daca ar fi observat ca
pantoful de lemn facut de Robinson cu motivatii pur artistice e 'pantof' in
aceeasi masura ca o sfera de metal denumita asa de artist (altfel motivatia
e din start impura, indiferent de material). Anume, el trebuia sa spuna ca,
cu motivatii pur estetice, se produc obiecte care pot fi folosite cu chiu cu
vai pentru unele indeletniciri (pantoful de lemn), obiecte care nu pot fi
folosite la nimic (de ex: holograme, sfera de metal poate fi un prost
press-papier :-)), iar unele preferinte pot ramane fara nici un bun care sa
le satisfaca (preferinta pentru bujii, de ex). Deci eu am argumentat nu
numai ca obiectele alea vor fi tot atat de performante ca cele produse acum
(tot asa cum o cladire produsa de un arhitect-artist trebuie sa fie tot atat
de locuibila ca oricare alta - iar in arhitectura o cladire greu locuibila e
un rateu, criteriul estetic e cu totul amestecat cu cel utilitar), dar si ca
vor fi probabil produse obiecte pentru orice preferinta. E drept ca nu am
vazut lucrurile prea clar la inceput si am amestecat chestiile, de exemplu
in enumerarea finala erau argumente de ambele tipuri (ce aveau in comun era
ideea ca va fi suficienta armonia intre cerere si oferta nu intamplatoare).
Vezi mai jos.


>
> Cred ca se poate raspunde mai radical si mai substantial la ca spunea
Bogdan
> productia cu motivatii artistice. Rezum ce zice el: fie producatorii au in
> vedere motivatii artistice in sens strict, si atunci orice considerent de
> utilitate e exclus, ramanand ca, daca totusi nivelul general de trai nu
> scade dramatic, asta sa se datoreze numai unei coincidente fericite (asta,
> si nu altceva, cum interpreta Stefan I., era argumentul armoniei
> prestabilite); fie pruducatorii tin seama si de utilitatea obiectelor
> produse, ceea ce face ca deci motivatiile lor artistice sa devina in felul
> asta impure.
>
> Teza pe care vreau sa o propun e urmatoarea: ceea ce spune Bogdan se
bazeaza
> pe o ontologie, pe o antropologie si pe o estetica burgheze si idealiste.
>
> 1. Ontologie. E vorba de presupozitia ca lucrurile isi pastreaza
identitatea
> in ciuda faptului ca sunt folosite in scopuri diferite, sunt integrate in
> sisteme culturale si de valori diferite etc. Cu alte cuvinte, ca lucrurile
> alcatuiesc o realitate spatio-temporala anterioara si exterioara
sistemelor
> noastre de referinta cu privire la ele (deci, alcatuiesc o realitate
> obiectiva). Peste acest strat care formeaza substanta lucrurilor se
> suprapune accidental sistemul nostru de referinte care deci nu modifica
> substantial identitatea lucrurilor. Asta face posibil ca, vorba lui Stefan
> I., lucrul ala ciudat format dintr-un bat si niste paie (realizat de
> 'artistul pur') sa fie vazut ca _acelasi lucru_ ca o matura (de aici
> posibilitatea coincidentei fericite: identitatea obiectului e aceeasi,
desi
> subiectiv el purta incarcaturi diferite). Asta face posibil si conceptul
> unui artist impur: artistul impur devine posibil gratie posibilitatii ca
in
> acelasi lucru din punct de vedere 'obiectiv' sa coincida, sa fie reunite
> doua incarcaturi subiective diferite (cea 'artistica' si cea 'utilitara').
> Bref, ceea ce e presupus ontologic aici e ca se poate vorbi de o realitate
> obiectiva (les choses) peste care supervine un sistem de valori si
referinte
> (les mots) care nu o schimba substantial, pe scurt contrariul precis al
> conceptiei lui Heidegger despre obiect ca ustensil.

Desi Bogdan asuma in exemplul cu pantofii de lemn o 'ontologie' in care ce
este un obiect se stabileste mai degraba in functie de caracteristicile lui
'obiective' (forma de ex.), obiectia lui se mentine chiar daca observa ca
economia referentiala a discursului despre obiecte e exact asta, o economie,
adica etichetele si referintele se fac dupa criterii pragmatice (ba dupa
intentia proiectantlui, ba dupa utilizarea data, ba dupa forma sau material,
etc), ba chiar abia daca asuma ontologia asta 'corecta' obiectia lui are
toata greutatea. Ce vreau sa zic e asta: Bogdan trebuia sa spuna ca artistul
pur deja ar face un compromis cand alege forma obiectului, si alege sa faca
niste 'pantofi'; a alege un material potrivit e doar un 'compromis'
ulterior. Cu alte cuvinte, daca pastram ideea dupa care un artist pur nu are
in nici un fel in vedere utilizarea data obiectelor produse (dincolo de
contemplarea lor estetica), atunci coincidenta apare nu abia atunci cand
artistul produce niste pantofi dintr-un material confortabil, dar deja in
clipa cand produce nu din intamplare un obiect de o forma care e in
principiu potrivita pentru un 'pantof'. Ce trebuia Bogdan sa zica e asta:
artistul produce obiecte de diverse forme, materiale, etc, asa cum vedem
intr-o expozitie de arta plasitca unde ai obiecte de toate formele, oricat
de ciudate, iar utilizatorul ar trebui sa intre in sala de expozitie si
sa-si aleaga de acolo lucruri cu care sa se imbrace, sa se incalte, sa
manace, sa sparga nuci, etc. Abia acum se vede in ce fel coincidenta
respectiva ar fi inimaginabila. Deci obiectia lui Bogdan e compatibila cu
ontologia ne-burgheza, insa presupune estetica de la punctul tau 3. De unde
rezulta si ca o estetica idealista (do you really have to use this word?) e
compatibila cu o ontologie non-esentialista.

>
> 2. Antropologie. Distinctia dintre idealitate si realitate, dintre
obiectiv
> si subiectiv, facuta dupa tipic idealist, e repetata la alt nivel in
> interiorul subiectului. Si anume, prin faptul ca motivatia comoditatii, a
> utilitatii, e opusa uneia a esteticitatii, ceea este o alta conditie de
> posibilitate a artistului impur (sau pur). Motivatia estetica apare ca
> quintesenta a interioritatii si idealitatii, ca detasata atat de lumea
> realitatii obiective (lumea de afara), cat si de lumea dinauntru care
> corespunde lumii de afara (lumea reprezentarilor pe care cineva le are
> despre lucruri - in plan teoretic - si lumea instrumental-utilitara a
> dorintelor etc. - in plan practic). Antropologic, deci, e posibila o
> distinctie intre motivatii care cumva fac parte din sisteme, pentru ca
cumva
> raspund unor necesitati, sunt mai apropiate de lumea obiectiva (motivatii
> utilitare) si motivatii care scapa sistemelor (cum sunt cele estetice),
care
> in sensul asta sunt libere. Alienarii la nivel ontologic intre interior si
> exterior ii corespunde o alienare antropologica intre o interioritate
> aservita si una libera, intre 'roluri' ale aceluiasi individ. Sfera
> motivatiilor de comoditate (in sensul romanesc, dar si in sensul englezesc
> al cuvantului) nu poate fi libera, dar, fiind legata de ceva recunoscut ca
> obiectiv, e publica si e opusa uneia estetice care e privata, de unde
> rolurile individului: la servici si acasa etc.
>
> 3. Estetica. O motivatie estetica e vazuta ca expresie 'libera' a unei
> interioritati care scapa oricarei constrangeri sistematice, fie ea din
> partea sistemului teoretic de reprezentari (imaginatia libera si spontana
ca
> opusa perceptiei afectate de stimuli exteriori), fie din partea sistemului
> practic de dorinte (frumosul ca opus utilului sau necesarului). Arta e
opusa
> vietii, autorul e opus omului (bref tot ce il enerva pe Nietzsche), arta e
> retrasa cumva din sfera vietii si e ceva eminamente privat. Arta inteleasa
> in felul asta e neaparat escapista, pentru ca reprezinta o contrapondere a
> unei poveri reprezentata atat de lumea exterioara ca atare, cat si de
lumea
> interioara aservita. Bref, arta vazuta in felul asta e cum nu se poate mai
> neutralizata de orice functie care ar fi destabilizatoare in raport cu
> sistemul, fiind de fapt redusa la premiul pe care il capatam in fiecare
> seara dupa ce ne intoarcem de la servici si 'alungam gandurile neplacute'.
>

Toate bune si frumoase: arta nu e escapista, nu e opusa vietii, a face ceva
utilizabil nu insemna a avea motivatii impure estetic, etc, etc. Numai ca
problema cu asta e urmatoarea: nu se intelege cum se pastreaza diferenta
dintre un roman si o canapea, iar daca nu se pastreaza trebuie sa intelegem
cum e posibil. O pozitie sustinuta in contextul asta e cea dupa care nici nu
ar trebui sa mai existe opere de arta traditionale (romane si filme de
exemplu), odata ce oamenii au realizat ca sfera esteticului nu e retrasa din
sfera utilului si pot face arta simultan cu a face orice altceva. Insa, desi
nu tin la diferenta intre roman si canapea, tin la existenta si
legitimitatea romanului.
Incerc sa fiu mai clar: diferenta intre un roman si o canapea e ca in timp
ce cu un obiect faci un singur lucru, cu celalalt faci doua: pe canapea te
asezi si o apreciezi estetic, pe cand romanul doar il apreciezi estetic. Cu
alte cuvinte, desi pare stupid sa spui ca a face canapele insemna a face
arta impura doar pt ca pe canapea se poate sta, cumva inca face sens sa spui
ca romanul e arta pura in sensul ca nu se poate face nimic cu el dincolo de
'utilizarea' lui estetica. Mai mult, am sa sustin chiar ca a scrie un roman
e superior lui a proiecta si face canapele, din motivul simplu ca romanul
ofera posibilitati infinit superioare (poate chiar si de alta natura) decat
canapeaua.
La fel cu distinctia mentionata de tine intre motivatia comoditatii si
motivatia estetica: inteleg cum nu mai e posibila o motivatie strict
utilitara, instrumentala: atunci cand vrei sa fii mai comod si concepi asta
intr-un anume fel nu faci non-arta, ci faci arta proasta. Cu alte cuvinte,
motivatiile utilitare nu trebui intelese ca pur utilitare, pentru ca chiar
'a face ceva util' trebuie sa fie parte a lui 'a face ceva frumos'. Insa
invers nu inteleg: sunt posibile motivatii pur estetice in sensul ca poti sa
faci ceva frumos care nu e util in nici nu sens (nu poate fi folosit ca
instrument pentru nimic).
Nu mai inteleg nici eu exact ce zic... ce as vrea e un rezultat de genul
asta: nu o distinctie intre a face arta si a face ceva care nu e in nici un
sens arta, ci o distinctie intre diferite feluri de a face arta.

Stefan


_________________________________________________________
Do You Yahoo!?
Get your free @yahoo.com address at http://mail.yahoo.com