|
In legatura cu atacul
intreprins de Silviu impotriva spiritului burghez... Se prea poate
ca Bogdan sa fi recurs la o ontologie, o antropologie si o
estetica burgheze si idealiste; probabil ca asa se intampla si cu mine uneori.
Sper ca alunecarea asta sa fi fost posibila in pofida bunelor noastre intentii,
astfel incat sa nu fim in mod necesar "porci
burghezi".
Personal, agreez
critica lui Silviu si banuiesc ca stiu la ce se refera indirect, atunci
cand sugereaza ca o estetica neescapista si o stare estetica obiectiva ar trebui
sa fie posibila. Pentru ca el procedeaza numai negativ, critic, in
penultimul sau mesaj, conceptul unei estetici critice - si a unei
ontologii/antropologii corespunzatoare - ramane oarecum neprecizat. Sunt
curios daca ceva de tipul drepturilor de proprietate este compatibil cu pozitia
critica, daca instrumentalitatea ar avea vreun inteles din perspectiva
critica. Pentru ca ideea unei lumi a artistilor a aparut in discutia
noastra asupra eficientei caritatii, ma mai intreb cum chestiunea
eficientei caritatii ("caritas" = "iubire de aproape") poate fi pusa din
perspectiva critica - dirijata de o estetica neescapista.
Incerc acum
sa propun un tip de "artist impur" incompatibil cu spiritul burghez -
dar asta depinde de folosirea cuvantului "burghez". Ma gandesc ca
"artist impur" ar putea fi numit mestesugarul din societatile traditionale,
care, producand bunuri integrabile intr-un circuit economic, nu construia
in lipsa oricarui interes estetic. De altfel, as clasa patronul "artist" al unui
bar aici, in masura in care acesta nu poate fi asimilat tipului "Van Gogh,
facandu-si autoportretul". Tot asa si cu fermierii ecologici... Ma indoiesc
ca ei ar fi dispusi sa dea faliment personal precum Van Gogh sau ca
motivatiile lor profunde ar putea fi de felul celor care au pus in miscare
mari artisti. Invers, fara sa spun ca viata unui Bill Gates este
preferabila celei unui Van Gogh, nu vad cum motivatiile tip "Van
Gogh" - trebuia sa evit "motivatii pur estetice" - ar permite o solutie a
problemei nivelului de trai al maselor. In fine, am mai vorbit despre asta. Cred
ca ceva asemanator vroia sa spuna si Bogdan.
Sunt lamuritoare pentru discutia mai larga urmatoarele
randuri scrise de Silviu:
"Nu e vorba de nici un concept, austriac sau nu de eficienta
economica (Stefan C. a scris un mail lung in care apare a nu stiu cata oara aceeasi confuzie). Ceva e eficient, in definitia pe care o propun, daca isi atinge scopul. Scopul comun al impozitarii (in variabtele discutate) si caritatii este cresterea nivelului de trai real al claselor defavorizate. In acest sens, libertarienii spun ca impozitarea e ineficienta, si anume datorita faptului ca cresterile de salarii sau de venituri vor fi numai nominale. Iar intrabarea e daca, conform teoriei, asa stau lucrurile si pentru caritate." Un argument libertarian nu ar trebui sa sune asa
cum apare mai sus. Nu stiu la ce text libertarian se refera Silviu -
hayekienii ar spune poate "ca impozitarea e ineficienta, si anume datorita
faptului ca cresterile de salarii sau de venituri vor fi numai nominale". Din
nou, structura unui argument libertarian - pe urmele lui Mises - ar trebui
sa fie alta. In mesajul precedent am apelat la conceptul austriac de
eficienta economica tocmai pentru a prezenta argumentul libertarian pe care
credeam ca il ataca Silviu, el se referea insa la altceva. Oricum, ca asta
este sau nu problema, argumentul libertarian redat de mine intra in conflict cu
ce spune Silviu. Aplicarea atributului "eficient" impozitarii nu are sens dupa
cum calculul economic in socialism este imposibil. Eficienta presupune
existenta unui mijloc de comparatie a mijloacelor - intr-o economie capitalista,
banii constituie un astfel de mijloc. Ocolind absurditatea conceptului de
"eficienta a caritatii", cum am compara efectele caritatii
(private) cu cele ale "caritatii" de stat, din moment ce impozitarea este
un pas mare in afara sistemului pietei? Altfel spus, in ce sens spunem
ca impozitarea este eficienta? (Desigur, impresionist, efectele
caritatii pot fi comparate cu cele ale impozitarii/redistribuirii chiar de la
inaltimea biroului unui functionar-artist-socialist.)
|