o 'lume de artisti' etc.

["Silviu Mihai" <silviu_mihai@hotmail.com>]

Salut si la multi ani!

Cred ca se poate raspunde mai radical si mai substantial la ca spunea Bogdan 
productia cu motivatii artistice. Rezum ce zice el: fie producatorii au in 
vedere motivatii artistice in sens strict, si atunci orice considerent de 
utilitate e exclus, ramanand ca, daca totusi nivelul general de trai nu 
scade dramatic, asta sa se datoreze numai unei coincidente fericite (asta, 
si nu altceva, cum interpreta Stefan I., era argumentul armoniei 
prestabilite); fie pruducatorii tin seama si de utilitatea obiectelor 
produse, ceea ce face ca deci motivatiile lor artistice sa devina in felul 
asta impure.

Teza pe care vreau sa o propun e urmatoarea: ceea ce spune Bogdan se bazeaza 
pe o ontologie, pe o antropologie si pe o estetica burgheze si idealiste.

1. Ontologie. E vorba de presupozitia ca lucrurile isi pastreaza identitatea 
in ciuda faptului ca sunt folosite in scopuri diferite, sunt integrate in 
sisteme culturale si de valori diferite etc. Cu alte cuvinte, ca lucrurile 
alcatuiesc o realitate spatio-temporala anterioara si exterioara sistemelor 
noastre de referinta cu privire la ele (deci, alcatuiesc o realitate 
obiectiva). Peste acest strat care formeaza substanta lucrurilor se 
suprapune accidental sistemul nostru de referinte care deci nu modifica 
substantial identitatea lucrurilor. Asta face posibil ca, vorba lui Stefan 
I., lucrul ala ciudat format dintr-un bat si niste paie (realizat de 
'artistul pur') sa fie vazut ca _acelasi lucru_ ca o matura (de aici 
posibilitatea coincidentei fericite: identitatea obiectului e aceeasi, desi 
subiectiv el purta incarcaturi diferite). Asta face posibil si conceptul 
unui artist impur: artistul impur devine posibil gratie posibilitatii ca in 
acelasi lucru din punct de vedere 'obiectiv' sa coincida, sa fie reunite 
doua incarcaturi subiective diferite (cea 'artistica' si cea 'utilitara'). 
Bref, ceea ce e presupus ontologic aici e ca se poate vorbi de o realitate 
obiectiva (les choses) peste care supervine un sistem de valori si referinte 
(les mots) care nu o schimba substantial, pe scurt contrariul precis al 
conceptiei lui Heidegger despre obiect ca ustensil.

2. Antropologie. Distinctia dintre idealitate si realitate, dintre obiectiv 
si subiectiv, facuta dupa tipic idealist, e repetata la alt nivel in 
interiorul subiectului. Si anume, prin faptul ca motivatia comoditatii, a 
utilitatii, e opusa uneia a esteticitatii, ceea este o alta conditie de 
posibilitate a artistului impur (sau pur). Motivatia estetica apare ca 
quintesenta a interioritatii si idealitatii, ca detasata atat de lumea 
realitatii obiective (lumea de afara), cat si de lumea dinauntru care 
corespunde lumii de afara (lumea reprezentarilor pe care cineva le are 
despre lucruri - in plan teoretic - si lumea instrumental-utilitara a 
dorintelor etc. - in plan practic). Antropologic, deci, e posibila o 
distinctie intre motivatii care cumva fac parte din sisteme, pentru ca cumva 
raspund unor necesitati, sunt mai apropiate de lumea obiectiva (motivatii 
utilitare) si motivatii care scapa sistemelor (cum sunt cele estetice), care 
in sensul asta sunt libere. Alienarii la nivel ontologic intre interior si 
exterior ii corespunde o alienare antropologica intre o interioritate 
aservita si una libera, intre 'roluri' ale aceluiasi individ. Sfera 
motivatiilor de comoditate (in sensul romanesc, dar si in sensul englezesc 
al cuvantului) nu poate fi libera, dar, fiind legata de ceva recunoscut ca 
obiectiv, e publica si e opusa uneia estetice care e privata, de unde 
rolurile individului: la servici si acasa etc.

3. Estetica. O motivatie estetica e vazuta ca expresie 'libera' a unei 
interioritati care scapa oricarei constrangeri sistematice, fie ea din 
partea sistemului teoretic de reprezentari (imaginatia libera si spontana ca 
opusa perceptiei afectate de stimuli exteriori), fie din partea sistemului 
practic de dorinte (frumosul ca opus utilului sau necesarului). Arta e opusa 
vietii, autorul e opus omului (bref tot ce il enerva pe Nietzsche), arta e 
retrasa cumva din sfera vietii si e ceva eminamente privat. Arta inteleasa 
in felul asta e neaparat escapista, pentru ca reprezinta o contrapondere a 
unei poveri reprezentata atat de lumea exterioara ca atare, cat si de lumea 
interioara aservita. Bref, arta vazuta in felul asta e cum nu se poate mai 
neutralizata de orice functie care ar fi destabilizatoare in raport cu 
sistemul, fiind de fapt redusa la premiul pe care il capatam in fiecare 
seara dupa ce ne intoarcem de la servici si 'alungam gandurile neplacute'.

Probabil se va intelege din ce am scris si cumva ce propun in schimb, deci 
nu mai insist,

Silviu

_________________________________________________________________
Discutez en ligne avec vos amis, essayez MSN Messenger : 
http://messenger.msn.fr/