Re: eficienta caritatii

["Stefan L Cojocaru" <cojocaru@phil.ufl.edu>]

RAspuns lui SI:


> Intr-un mod analog problemei salariului minim se pune problema caritatii.

Da.

> Ca sa identificam si aici doua practici diferite care isi propun acelasi
> scop:
>
> 1) ajutor de somaj prin impozitare
>
> 2) donatii caritabile in contul unor organizatii de someri.
>
> Mai intai sa inlaturam o posibila neintlegere: organizatiile de someri fac
> parte din comunitatea caritabililor (cele doua grupuri socaiale
> interactioneaza economic) . Vreau sa elimin cazul in care US doneaza bani
> somalezilor, pentru ca in mod evident aici se aplica trismul cu painile:
us
> sufera o scurgere de capital, somalia o infuzie (pe care o poate
valorifica
> daca economia lor functioneaza si banii aia fac pui, sau o poate consuma
pe
> loc fara efecte pe termen lung).

Ei, dupa Austrieci - si dupa mine, de altfel - distinctia intre cazurile 'in
interiorul unei economii nationale' / 'intre economii' nu se aplica.
'Economia nationala' este un concept pagubos, un 'patrat rotund'. Nu am timp
sa-ti explic aici de ce, mai mult de atat: nici un factor de natura
economica nu impune separarea economiilor nationale unele de altele, ceea ce
face conceptul de 'economie nationala' este chiar incriminata retea de
putere guvernamentala. Relatiile economice nu au caracter national. Banuiesc
ca si Vadim cumpara drojdie ungureasca de Paste, fiindca este mai buna &
ieftina.

 Apoi, trebuie sa presupunem ca capitalul
> care se muta prin cele doua practici este egal; altfel este evident ca _o_
> donatie nu poate avea efecte comparabile impozitarii generale.
>
> 1) are consecinte similare stabilirii de catre stat a salariului minim:
> atunci cand sunt taxati patronii ridica preturile, angajeaza mai putin,
dau
> faliment. Somerii vor cumpara cu banii pe care i-au primit lucruri mai
> scumpe si vor gasi mai greu joburi.

Stiu ca asa se intampla in (1), dar nu cred ca asa se intampla in (2).

> 2) patronii, sau mai exact, cei cu multi bani, fac donatii masive. Aici se
> poate spune pe drept cuvant ca efectele nu sunt aceleasi pentru ca aceiasi
> patroni nu vor ridica preturile (iar altii nu am motive pentru ca nu au
> suferit pierderi).

Aici asumi ca patronii ridica preturile pentru ca ei vor un profit maxim -
in sensul unui profit care nu li s-ar cuveni. Ei trebuie sa-si mentina macar
afacerea, chiar daca nu au profit decat pentru ei si pentru familia lor in
mod decent moral: de exemplu, daca angajamentele lor fata de angajati intr-o
luna sunt de un milion de dolari, ei nu pot face donatii de 500 000 de
dolari - presupunand ca nu-si pastreaza decat pentru un trai decent, si in
favoarea posibilitatii asteia pledez si eu cand spun ca este posibila o
critica morala a nevoilor - fara sa mareasca apoi preturile. In fine, pot sa
faca donatia si sa dea faliment sau sa dea afara jumatate din muncitori -
asta nu ar fi prea rational.

Ar fi ciudat sa persupunem ca cineva gandeste la stilul
> "gata, azi am dat $ 1 mil la saraci, de unde sa-mi scot banii inapoi?
ce-ar
> fi sa ridic preturile?".

Din nou, cu conditia ca acel cineva sa aibe de unde da. Iar daca are de unde
da, nu este nici o problema: eu pledez pentru critica morala a nevoilor si
pentru intergrarea intr-o cultura a libertatii in aceeasi masura a
patronilor si a muncitorilor. Evident, cata vreme, in pofida conceptiilor
progresiste ale unor patroni imaginabili, ei tot vor trebui sa mareasca
preturile - in caz ca fac donatii irational marinimoase - exista o diferenta
fata de (1). Daca, pe de alta parte, abtinandu-se sa faca donatii paguboase
pentru economie, patronii luminati nu dau saracilor tot atat cat nominal le
da statul prin impozitare, conditia pusa mai sus de tine este atinsa, and
there is a reason for that too (cheia sta in folosirea cuvantului
'nominal').

 Cu toate astea efcte de genul asta sunt posibile,
> chiar daca per ansamblu irelevente (cineva poate sa faca donatii si apai
sa
> se ridice preturi la piane, gandindu-se ca nu aceeasi indivizi sunt
> afectati).
> Cu alte cuvinte, daca caritatea isi atinge scopul este tocmai pentru ca
> motivatiile celui de la care se muta capitalul sunt diferite. Silviu pare
sa
> nu aiba dreptate (si nici eu nu am vazut diferent ala inceput) e aici "Iar
> faptul ca cineva care dispune de bani e de acord sa ii dea pentru caritate
> (si nu i se iau cu forta) nu schimba cu  nimic celalalt fapt, si anume ca
> sunt bani de care nu mai dispune (deci nu ii poate investi, nu poate sa
> manance din ei etc.)."
>
>
> Cu toate astea, am un numar de intrebari:
>
> a) unde apare aici diferenta dintre efcienta pentru X si eficienta
> economica? Inteleg ca impozitarea e ineficienta nu numai pentru
> someri/muncitori/saraci (desi nu vad de ce le-ar schimba situatia in rau,
> inteleg doar de ce _ramane la fel_), dar e vorba de ineficienta economica
> (de ansamblu - evaporarea capitalului).

Pai cand X mareste preturile, el o face de obicei pentru a-si maximiza
profitul, numai ca nu poate spera la un profit maximizat tot asa de mare
precum in situatia anterioara impozitarii. Asta se vede si in aceea ca daca
X si-ar fi putut maximiza profiturile prin ridicarea preturilor inaintea
impozitarii la nivelul la care le ridica dupa impozitare, el ar fi facut-o.
Motivul pentru care in situatia anterioara impozitarii el stabilise niste
preturi mai mici decat cele de dupa impozitare este ca  daca le-ar fi marit,
in situatia initiala, profitul lui ar fi scazut. In noua situatie,
post-impozitare, el va fixa preturile acolo unde va obtine cat mai mult, dar
asta va restrange numarul cumparatorilor. (Vezi si efectele colaterale
asupra creditului si multe altele.)

> a) ce s-ar intampla daca ar fi posibil ca statul sa controleze ca ulterior
> impozitarii patronii sa nu ridice preturile? Efectele ar trebui sa fie
> acleasi ca in cazul caritatii. Este asta imposibil, sau implica
planificare?
> (nu propun asa ceva, incerc sa inteleg cum functioneaza chestiile)

In primul rand, vezi ca si patronii luminati ar trebui sa modifice preturile
pentru a-si mentine macar afacerea. (De cele mai multe ori, patronii nu isi
maximizeaza profiturile pentru consumul propriu, ci pentru a-si extinde
afacerea. Este adevarat ca extinderea afacerii este motivata de cele mai
multe ori de dorinta de a avea, dar chiar si in cazurile cele mai
rasunatoare de patroni-consumatori, proportia dintre partea de profit
destinata extinderii afacerii si cea destinata consumului propriu este
covarsitor favorabila primei parti. Din extinderea (legitima) a afacerii
trag profit si muncitorii, si consumatorii neangajati in intreprinderea
respectiva.)
    Apoi, asta ar fi o alta masura cu caracter etatist, ale carei efecte
s-ar suprapune peste efectele masurii etatiste anterioare. Controlul ar
trebui sa fie absolut - statul ar trebui sa fixeze toate preturile -, dar
asta 1) este imposibil - notiunea de 'pret' nu ar mai avea inteles si 2) nu
ar face decat sa restranga gradul de libertate a schimbului intre indivizi
(poate ca oamenii vor renunta la bani, dar cata vreme ei vor schimba bunuri
de consum, unele bunuri vor avea un pret in termenii altor bunuri).

> c) ar merge caritatea colectiva daca ar fi pe bune? daca nu, din motive de
> planificare?

Nu inteleg exact ce vrei sa spui prin 'caritate colectiva pe bune' -
banuiesc ca este caritate individuala (privata) in care sunt angajati extrem
de multi oameni. In cazul asta, considerata obiectivist, fireste ca
performanta economica va scadea - nu vor fi produse bunuri cu proprietatile
pe care le avem acum sub ochi. Subiectivist, totul va fi OK - toata lumea va
fi mai impacata cu sine si cu ceilalti - satisfactia economica nu scade. Din
nou, este un drum fara sfarsit. Putem impinge critica nevoilor mai mult sau
mai putin, pana acolo unde oamenii ar putea fi satisfacuti economic si fara
Mercedes sau pana acolo unde ei sa nu mai faca diferenta intre pantaloni
scurti si pantaloni lungi. As zice insa ca si critica morala a nevoilor
poate fi impinsa irational... Important este insa ca gradul de 'coeziune
sociala' - as prefera expresia 'solidaritate umana' (nu muncitoreasca!) - ar
creste. Rezolvarea deplina a nevoilor tuturor nu este insa posibila.
Existenta este o sageata otravita (sunt buddhist acum), asta neinsemnand ca
noi nu trebuie sa facem ceea ce trebuie - sau gandim rational ca trebuie -
sa facem. Dumnezeu nu ne cere sa
reusim, ne cere sa incercam (sunt Maica Tereza acum).