problema regandita (putin)

["Stefan L Cojocaru" <cojocaru@phil.ufl.edu>]

Insistenta lui Silviu m-a facut sa mai reflectez asupra argumentului cu
caritatea si sa descopar ca, fara specificarea anumitor conditii, el este
cam saracacios. (Voi raspunde si unei probleme ridicate de Stefan I in
ultimele mesaje.) Un lucru important, care ramane in picioare, ar fi ca este
iluzorie impozitarea unei singure categorii - patronii sau 'cei bogati -
fara efecte negative asupra economiei si, deci, fara efecte asupra altor
categorii; altfel spus, efectele negative ale impozitarii tuturor nu sunt
neaparat mai mici decat cele ale impozitarii unei singure categorii (poate,
in anumite situatii, ar fi, dar este foarte greu de aratat in ce situatii).
    Acum, argumentul formulat de mine suna cam asa: in timp ce in cazul
caritatii ('CC') saracii primesc niste sume pe care le cheltuie intr-o
economie neperturbata, in cazul redistribuirii de stat ('CS'), ei le
cheltuie intr-o economie perturbata, unde toate preturile au crescut. Totul
se invarteste in jurul 'perturbarii economiei'. Silviu m-a intrebat de ce
preturile in CC ar scadea la unele bunuri in timp ce ar creste la altele,
iar eu am spus ca oamenii vor avea mai multi bani pentru celelalte
produse... Am pierdut din vedere ca el, vorbind de eficienta sistemului
redistributiv, se referea la saraci, nu la oameni in general, iar despre
saraci nu se poate spune ca le raman bani pentru alte lucruri prin
necheltuire pe unele lucruri, fiindca saracii nu au bani in momentul initial
al povestii. Asadar, pentru saraci, preturile nu scad la alte produse in
felul asta, direct, dar ele nici nu cresc - nu exista fluctuatii bruste in
raportul masa monetara / marfuri. Saracii nu beneficiaza dublu de sumele
primite, ci o singura data. Oricum, in general, cand ataca eficienta
masurilor etatiste, libertarienii indica nu numai efectele asupra saracilor,
ci si asupra altora - ideea, si totodata promisiunea electorala socialista,
este sa-i ajuti pe unii fara sa-i saracesti pe altii (din nou, nu la
saracirea bogatilor ma refer, ci la faptul ca o impozitare a patronilor
afecteaza economia in general - voi preciza mai jos cum).
    Un alt lucru neclar in ce spusesem anterior este ca am lasat sa se
inteleaga ca intotdeauna, in cazul CS, saracii vor iesi in pierdere, pentru
ca efectele perturbarii economiei i-ar afecta mai mult decat ar putea ei
beneficia de banii primiti. Nu intotdeauna ar fi asa. Daca, de exemplu,
sumele impozitate ar fi mici (perturbare restransa a economiei), iar numarul
saracilor - de asemenea mic, este de asteptat ca diferenta dintre sumele
primite si cele pierdute prin cresterea generala a preturilor sa le fie
favorabila. Eficienta masurii poate fi insa chestionata in felul indicat mai
sus: altii vor fi afectati negativ. Veti spune, poate: 'da, dar asta este
redistribuirea!'. Diferenta ramane intre CC si CS in modul in care se face
redistribuirea; in CS nimeni nu este intrebat daca vrea ca banii sa le fie
luati si 'donati' saracilor. Veti spune: 'da, dar asta nu priveste eficienta
redistribuirii, noi nu discutam probleme de drept!'. OK, ma limitez atunci
la observatia - o luati cum vreti - ca gradul de satisfactie al
consumatorilor (deci si eficienta economica) pe piata depinde in mod direct
de respectarea drepturilor: nimeni nu va fi satisfacut economic daca ii sunt
incalcate drepturile (prin masuri zise, de cele mai multe ori, cu caracter
economic - socialistii spun de obicei jumatate de adevar sau chiar mai
putin).
    Perturbarea economica. Sa presupunem ca X, un intreprinzator cu
inclinatii artistice, al carui singur castig material din afacerea barului
select este intretinerea decenta a familiei sale, are mai multi angajati,
unii platiti peste salariul minim, pentru ca sunt experti in arta pregatirii
unui cocktail, altii sub salariul minim - spalatorul de podele (fireste, nu
este necesar sa fie asa, ideea este ca nici omul cu cele mai bune intentii
nu poate face acte caritabile decat in masura in care are in mod legitim cu
ce). X are contracte cu furnizori de bauturi, cu firme de strans gunoiul
etc. Clientii adora barul lui X, dar oricat de mult le-ar placea sa-si
piarda acolo timpul, nu ar cheltui atat de mult incat sa nu aiba cu ce sa-si
intretina decent propriile familii sau pe ei insisi. Statul impune la un
moment dat o taxa pentru saraci (pe produs, pe profit, pe ce vreti voi - sau
impune salariul minim, am amintit asta, pentru a apropia cele doua tipuri de
situatii intr-o singura discutie; am aratat data trecuta ca marirea
preturilor nu este singurul lucru pe care il poate face un patron). X va
proceda astfel incat afacerea sa-i asigure numai banii necesari intretinerii
familiei, poate chiar mai putin in noile conditii. Sa presupunem ca va mari
preturile. Pe langa asta, cei cu care el are contract fie vor suporta
ajustarile de preturi operate de X, in caz ca ii sunt clienti, fie vor veni
la randul lor cu ajustari de preturi, in caz ca ii sunt furnizori lui X. X
va tine conti in cresterea lui de preturi si de cresterile colaterale,
reflectate in preturile furnizorilor (la randul lor, acestia au alte
contracte....). E clar ca macar pe termen scurt toata lumea va saraci, iar
saracirea ii va afecta cel mai mult pe cei mai saraci (mai ales daca sumele
impozitate sunt mari, iar saracii-beneficiari sunt multi); unii care erau
imediat deasupra saracilor ca venituri, si care nu s-ar fi incadrat in
categoria ajutoratilor de stat, ar deveni prin masura asta saraci care nu ar
putea fi ajutati decat la urmatorul tur de impozitare.
    Cineva ar putea spune ca pe termen lung, pe masura ce saracii si-ar
cheltui banii primiti, reevaluarile ar aseza lucrurile la locul lor.
Observatia asta ar fi in primul rand valabila daca timpul nu ar conta pentru
oameni: o perioada economica neagra pentru cineva nu devine mai roz daca
viitorul se prezinta mai roz. In al doilea rand, impozitarile nu se fac o
singura data. Babilonia recalcularilor, cu efecte dezastruoase asupra
asteptarilor pe care se bazeaza contractele pe termen lung - anume, mai ales
cele care rezulta in bunuri de ordin secundar, fara de care masificarea
productiei este de negandit -, ar fi ciclica, iar efectele ciclurilor s-ar
putea chiar suprapune (stim cum se intampla in Romania). In plus, foarte
important, cand ceva afecteaza brusc si temeinic folosirea unei marfi,
oamenii vor plasa mai jos marfa respectiva in ierarhia preferintelor,
preferinta pentru marfa respectiva va scadea. In CS, preferinta pentru
bani - marfa in discutie - va scadea. Efecte: incurajarea consumului
imediat - ganditi-va cum in Romania foarte multi cumpara apartamente pe care
le privesc ca pe o marfa de schimb mai durabila decat banii - si, corelativ,
cresterea dobanzilor. Cand creditul bancar este afectat, afacerile merg din
ce in ce mai rau. ETC. Repet, cei mai saraci sunt cei mai loviti.