eficienta caritatii

["Silviu Mihai" <silviu_mihai@hotmail.com>]

stefan iancu scrie:

"2) patronii, sau mai exact, cei cu multi bani, fac donatii masive. Aici se
poate spune pe drept cuvant ca efectele nu sunt aceleasi pentru ca aceiasi
patroni nu vor ridica preturile (iar altii nu am motive pentru ca nu au
suferit pierderi). Ar fi ciudat sa persupunem ca cineva gandeste la stilul
"gata, azi am dat $ 1 mil la saraci, de unde sa-mi scot banii inapoi? ce-ar
fi sa ridic preturile?". Cu toate astea efcte de genul asta sunt posibile,
chiar daca per ansamblu irelevente (cineva poate sa faca donatii si apai sa
se ridice preturi la piane, gandindu-se ca nu aceeasi indivizi sunt
afectati).
Cu alte cuvinte, daca caritatea isi atinge scopul este tocmai pentru ca
motivatiile celui de la care se muta capitalul sunt diferite. Silviu pare sa
nu aiba dreptate (si nici eu nu am vazut diferent ala inceput) e aici "Iar
faptul ca cineva care dispune de bani e de acord sa ii dea pentru caritate
(si nu i se iau cu forta) nu schimba cu  nimic celalalt fapt, si anume ca
sunt bani de care nu mai dispune (deci nu ii poate investi, nu poate sa
manance din ei etc.)." "

Poate ca aceiasi patroni care au facut donatiile nu vor ridica preturile, 
insa nu e adevarat ca altii nu au motive sa le ridice. Si anume pentru ca in 
capitalism ideea e ca ridici preturile nu numai ca sa iti compensezi o 
pierdere. Cu alte cuvinte, un scenariu posibil ar fi asta: unii fac o 
donatie caritabila la organizatia de someri si asta se afla, drept care 
patronii de supermarketuri vor profita repede de ocazie si vor scumpi toate 
bunurile de baza pe care le gasesti in supermarket, anticipand faptul ca 
somerii (sau saracii) se vor duce cu banii primiti la supermarket sa isi 
cumpere aceste produse de baza. Miscarea asta ilustreaza destul de clar in 
ce fel caritatea poate fi (facuta sa fie) ineficienta. Ceea ce se intampla 
nu stiu daca e sau nu (tehnic) inflatie, dar cu siguranta in scenariul asta 
ceea ce s-a intamplat a fost ca saracii nu au avut de castigat nimic (ei isi 
pot permite dupa donatie la fel de mult ca inainte); banii din donatie au 
intrat, pe de alta parte, din buzunarele unor bogati in buzunarele altora. 
Nu numai patronii de supermarketuri vor avea de castigat, ci intreaga 
chestie se va propaga ascendent: patronii de fabrici de industrie 
alimentara, de sapun, de textile etc., adica toti patronii de industrii care 
contribuie fabricarea a ce se vinde la supermarket vor sesiza si ei ca a 
crescut brusc puterea de cumparare a saracilor si nu vor fi fraieri sa lase 
pe patronii de supermarket sa profite singuri din povestea asta (desi 
probabil ca patronii de supermarket vor profita pana la urma mai mult, 
pentru ca au un avantaj de timp in raport cu ceilalti: pot scumpi produsele 
din stocul supermarketului, pe care ei le cumparasera anterior la vechiul 
pret). Sa presupunem ca patronii care fac donatiile initiale sunt Bill Gates 
si inca cativa ca el (care produc chestii pe care saracii oricum nu si le 
pot permite) si ca nu fac donatiile astea vanzand actiunile (ceea ce ar crea 
probleme suplimentare), ci investind mai putin in dezvoltare si consumand 
mai putin ei personal. Faptul in sine ca ei consuma mai putin poate fi 
ignorat, pentru ca ceea ce nu va mai fi cumparat vor fi chestii complet 
excentrice (calatorii in jurul lumii cu balonul, de exemplu) care nu 
afecteaza economia semnificativ. Faptul ca ei investesc mai putin in 
dezvoltare e greu de estimat in ce priveste consecintele; intre altele, 
pentru ca conceptul de dezvoltare e unul subiectiv aici (dezvoltare poate 
insemna si ca inventam ceva nou care poate fi considerat in mod rezonabil 
util si pe urma incercam sa ii convingem de asta pe eventualii consumatori 
si sa il vindem; la fel de bine insa, si poate mai des, dezvoltare inseamna 
ca inventam cinci gadgeturi care, rezonabil, nu folosesc nimanui, cheltuind 
cu inventia asta o suma nesemnificativa, dupa care cheltuim o suma 
exorbitanta pentru campania promotionala care va convinge consumatorii ca 
noul produs, care consta de fapt in cel vechi plus cele cateva gadgeturi, 
dar sub un alt nume care incepe cu 'super' sau cu 'ultra', e fundamental 
diferit de cel vechi, care trebuie abandonat - dintr-o perspectiva 
subiectiva, astea doua tipuri de dezvoltare nu pot fi distinse). Deci, 
probabil ca, desi performantele obiective ale calculatoarelor nu se vor 
modifica prea mult daca astia nu mai investesc atat de mult in dezvoltare, 
totusi, daca astia au o concurenta care e agresiva si nedispusa la caritate, 
probabil ca aceste donatii ii vor costa mai mult decat isi imaginau ei, 
pentru ca vor pierde un anumit segment din piata de calculatoare care va fi 
preluat de concurenta care continua intre timp cursa gadgeturilor si 
publicitatii. Din nou, povestea asta in sine nu va schimba multe in economie 
in ansamblu (poate va inversa ierarhiile din industria de calculatoare in 
defavoarea celor cu intentii caritabile), pentru ca oricum saracii nu 
cumpara calculatoare si pentru ca firmele care produc ingrediente pentru 
calculatoare (piese, curent electric, ceva stiinta si publicitate) isi vor 
reorienta contractele spre firmele concurente de calculatoare, din moment ce 
vad ca firmele patronilor caritabili 'stagneaza'.
Ceea ce se va schimba insa vor fi preturile la bunurile de baza in care pot 
fi incluse si energia, transportul obisnuit (nu avioanele), gazul etc. Si 
asta pentru ca, contrar parerilor lui Mises care crede ca daca bogatii dau 
bani tuturor saracilor nu ramane prea mult pentru fiecare, o donatie facuta 
de catre tipi ca Bill Gates poate fi enorma (probabil, poate depasi bugetele 
insumate ale mai multor tari - vezi statistici despre profiturile firmelor).
Ce concluzii se pot trage din scenariul asta? Ca e destul de greu ca 
caritatea sa fie eficienta, pentru ca ea e redusa la un transfer de bani de 
la bogati la bogati prin mecanismul capitalist. Pentru ca ea sa fie 
eficienta, ar trebui ca (1) nimeni care face donatii sa nu creasca el insusi 
preturile primul ca sa isi scoata banii inapoi; (2) sa exista donatori sau 
macar tipi care sa refuze sa incaseze ei banii destinati saracilor in randul 
producatorilor _tuturor_ bunurilor de baza sau in general ai bunurilor 
pentru care se poate anticipa ca vor fi cheltuiti banii destinati saracilor; 
(3) acesti producatori sa isi asume un anumit risc determinat de 
posibilitatea ca propriii lor furnizori sa mareasca preturile, nefiind atat 
de caritabili ca si ei, si astfel sa ii constranga fie la faliment, fie la 
adaptare (e clar ca asta nu se poate face rational decat printr-o 
structurare politica a patronilor caritabili: ca sa poata sa faca asta 
eficient, trebuie sa se organizeze, sa discute intre ei pentru ca daca nu o 
vor face, vor fi eliminati prin boicotul pe care li-l vor aplica patronii 
meschini; si toate astea trebuie sa mearga _extrem de repede_, adica inainte 
ca patronii meschini sa afle si sa actioneze). E clar aici in ce masura 
toata povestea e o lupta completa: cei care castiga lupta asta (chiar si 
patronii caritabili) ii constrang - la limita - implicit si fara sa vrea pe 
ceilalti fie la faliment fie la adaptare.
In fine, daca totusi patronii caritabili nu reusesc sa castige (cazul cel 
mai probabil), atunci efectele acestei caritati sunt nule si, indiferent 
daca vreti sa numiti asta inflatie sau nu (ceea ce e un fapt e ca o patre 
din populatie primeste niste bani in plus cu care pana la urma poate cumpara 
exact acelasi lucru ca si inainte si ca in termeni nominali, preturile 
tuturor produselor de baza au crescut), e tot la fel de inutila ca si 
redistributia prin impozite pentru ca mecanismul prin care cineva incepe 
primul sa scumpeasca e acelasi. Deci, Stefan C. are dreptate cand spune ca 
aia care scumpesc primii nu o fac neaparat pentru ca li s-au luat niste bani 
prin impozite, ci pentru ca acei bani au fost dati pe piata altora despre 
care se poate anticipa ca ii vor cheltui si chiar pe ce ii vor cheltui (daca 
pur si simplu unora din patroni statul le-ar confisca niste bani pe care nu 
i-ar mai da altora, ci i-ar retrage pur si simplu, atunci ei nu ar scumpi 
pentru ca in cazul asta nu a crescut puterea de cumparare a consumatorilor - 
sau cel putin asa ar trebui sa fie daca toti aia sunt ultrarationali, desi 
nu stiu ce s-ar intampla de fapt daca s-ar lua o masura de felul asta). Dar 
tocmai din motivul asta efectele pe piata ale redistributiei sunt aceleasi 
ca ale caritatii in cazul in care patronii caritabili nu castiga.
Asta mi se pare o demonstratie destul de credibila si in mailul urmator voi 
incerca sa vad ce consecinte are concluzia asta pentru ansamblul discutiei, 
dincolo de problemele strict economice. Si asta mai ales pentru ca Stefan C. 
nu mai are timp sa scrie iar noi nu suntem tot atat de priceputi in economie 
ca el ca sa ne dam seama daca am gresit undeva :-). Cu atat mai mult cu cat 
nici Florentina, nici Bogdan nu sunt dispusi sa ne critice.
Silviu

_________________________________________________________________
Téléchargez MSN Explorer gratuitement à l'adresse 
http://explorer.msn.fr/intl.asp