Re: reformulare

["Stefan L Cojocaru" <cojocaru@phil.ufl.edu>]

Silviu a scris - vezi randurile cu '>' -, Stefan C raspunde (scurt, dupa
fiecare pasaj):



> Cum am ajuns de la (2) la (1) nu e accidental, dintr-o confuzie. E foarte
> 'natural', si anume: daca intrebam cum functioneaza o societate in care se
> face din proprie initiativa o redistributie a castigurilor (caritate /
> prietenie), inseamna ca intrebam cum de poate fi prospera o astfel de
> societate (din moment ce membrii ei nu sunt motivati de castig iar teoria
> capitalista afirma ca motivatia pentru castig e o conditie sine qua non a
> prosperitatii), de unde intrebarea (1) - 'daca nu sunt motivati de castig,
> de ce pot fi motivati membrii unei societati astfel incat, totusi,
> prosperitatea sa existe?'. In exemplul agriculturii alternative (ca parte
a
> culturii alternative, adica non-mainstream) din mailul trecut, incercam sa
> arat ca un raspuns la (1) - oamenii pot fi motivati creativ - implica
> crearea unor forme de productie proprii unei astfel de motivatii si in
felul
> asta poate rezolva problema (2).
>
> Acum vreau sa mai vorbesc despre anumite lucruri legate strict de problema
> (2), care s-ar putea sa se dovedeasca puzzling pentru (anumiti)
> libertarieni. Daca se insista ca ceea ce se inteleg prin libertarianism
este
> numai si numai un sistem formal al drepturilor (si sub acest titlu nu este
> aparata in nici un fel o ideologie consumerista), atunci nu se poate
sustine
> in acelasi timp ca e ceva in neregula cu a boicota companiile care fac
> publicitate agresiva si consumerista (in jargon libertarian, e posibil ca
in
> ierarhia mea de preferinte un hamburger sa valoreze mai putin decat ceea
ce
> eu consider a fi promovarea unei ideologii false). Mai mult, e foarte
> legitim sa fac manifestatii pentru boicotarea unor astfel de companii si
sa
> propun public ca cetatenii sa contribuie la falimentarea lor (din moment
ce
> prin astfel de manifestatii nu cer nimic de la stat si as putea sa le fac
si
> fara ca statul sa existe). De asemenea, e la fel de legitim sa fac acelasi
> lucru nu numai in privinta companiilor care nu imi plac din cauza
> publicitatii pe care o fac sau a ideologiei in care sunt 'impachetate'
> produsele lor, ci si in privinta companiilor a caror politica interna nu
imi
> place. E legitim deci sa boicotez si sa cer public sa fie boicotata firma
> Danone care face o politica prin care delocalizeaza personal, ceea ce
> inseamna ca prefera sa inchida filiale din Europa si sa deschida filiale
in
> lumea a treia, pentru ca acolo se plateste mai prost si se munceste mai
mult
> (ceea ce contribuie decisiv la indobitocirea populatiei din lumea a
treia).
> Nu e nimic ilegitim intr-o astfel de actiune din moment ce nu incalc nici
un
> drept si libertarianismul presupune doar un sistem de drepturi. Pur si
> simplu e esential in sistemul meu de preferinte ca astfel de firme sa dea
> faliment :-). Analog, chiar daca nu exista o legislatie care sa ceara un
> salariu minim, e la fel de legitim sa fac manifestatii pentru boicotarea
> companiilor care sub-platesc.
> Am dat exemplele astea pentru ca, evident, prin astfel de actiuni pot sa
> 'fortez' redistributia fara sa incalc nici un drept si pot deci sa fac
piata
> sa functioneze dupa criteriile pe care le vreau. Observati ca in ipoteza
> asta nu numai ca nu se poate reprosa ca se incalca drepturi, dar nici nu
se
> poate reprosa ca ceea ce se cere este ca agentii economici sa se poarte
mai
> putin rational, pentru ca, conform teoriei liberale, rationalitatea este
> functie de preferintele consumatorilor etc.


Cata vreme prin 'boicot' nu intelegi si atacul unor depozite, magazine etc.,
nici inchiderea directorilor in debarale, NU ma pot considera printre acei
libertarieni care ar gasi puzzling randurile de mai sus.


> Presupunand ca in societate se generalizeaza practici de felul celor
> descrise mai sus, voi reformula problema (2) in felul urmator: intr-o
astfel
> de societate, va scadea sau nu bunastarea? Daca raspunsul va fi ca va
> scadea, atunci inseamna ca sloganul conform caruia capitalismul aduce
> bunastare, unde prin capitalism se intelege numai un sistem de drepturi
era
> un slogan mincinos si ca de fapt e nevoie si de consumerism ca ideologie
> pentru ca sa existe bunastare. Cineva ultra coerent o sa raspunde ceva de
> genul 'nu putem masura bunastarea' sau asa ceva, 'oricum existenta pietei
> libere garanteaza de la sine satisfacerea perfecta a preferintelor
> indivizilor care se manifesta numai in actiuni (iar in cazul asta
particular
> unele dintre preferintele indivizilor sunt mai speciale, dar vor fi
socotite
> printre factorii care trebuie insumati cand e socotita bunastarea)', dar e
> evident ca un astfel de raspuns nu e multumitor, pentru ca evita
intrebarea
> (2) pur si simplu (ceea ce ne interesa e daca va exista sau nu acelasi
> confort, daca va muri mai multa lume de foame etc.).


As comenta asta pornind de la o intrebare: lucrezi cu un criteriu
obiectivist al bunastarii sau cu unul subiectiv? Un criteriu obiectiv ('CO')
ar considera niste proprietati 'intrinseci' ale produselor, unul subiectiv
('CS') ar privi gradul de satisfactie al indivizilor. DACA lucrezi cu CO, se
pot intampla urmatoarele:
a) sa pretinzi ca economistii libertarieni sustin ca un sistem capitalist
formal (proprietate, drepturi) aduce bunastare in sens obiectivist, lucru
neadevarat;
b) sa echivalezi, dupa CO, o anumita bunastare in sens subiectivist cu
ascetisuml - altfel spus, sa crezi ca daca la un moment dat dispar de pe
piata produse cu proprietatile X,Y,Z, bunastarea a scazut;
c) sa aderi, la urma urmelor, la o conceptie asupra saraciei corelata logic
notiunii burgheze de "bogatie".
    Asadar, daca ai avut ceva de felul CO in minte cand ai pomenit mai sus
de bunastare, dat fiind (a), voi spune ca intr-un sens obiectivist
bunastarea va scadea intr-o societate a carei economie raspunde unor nevoi /
preferinte fundamental diferite de cele care pun in miscare economia
capitalista curenta - fixand, desigur, CO in caracterul nevoilor /
preferintelor curente; ar fi imposibil sa gandim un CO modelat dupa nevoile
unei societati deocamdata numai imaginabile. Daca, in schimb, ai avut in
minte CS cand ai scris ca "ceea ce ne interesa e daca va exista sau nu
acelasi confort, daca va muri mai multa lume de foame etc.", atunci apar
alte probleme, usor de sesizat.
    Acum, cata vreme oricum nu cred in fezabilitatea nici unui proiect
politic orientat catre constructia unei lumi mai bune (moral, dar fie si
numai juridic), nu sunt interesat in discutia de fata de respectarea unor
cerinte practice, intr-un anumit sens al termenului 'practic'. Pot accepta
ideea unei productii economico-artistice pentru a-i verifica consistenta cu
alte propozitii apartinand aceluiasi proiect ale unei lumi (mai) bune. Cred
insa ca exista o tensiune - de natura 'practica', in alt sens - intre
scopurile carora vrei sa le subsumi produsul. Stiu ca nu propui ca oamenii
sa inceapa sa creasca oi in ferme ecologice tot asa cum Michelangelo a
pictat Capela Sixtina, dar chiar si asa nu cred ca productia
economico-artistica ar putea merge prea departe - mai ales cantitativ.
Oamenii ar trebui sa isi vada simultan produsul ca destinat consumului si
sub raportul finalitatii estetice. Cu bunurile de consum, treaca-mearga - la
urma urmelor, exista deja producatori nonconformisti de haine, ciocolata,
tutun, lapte, chiar automobile etc. - dar cum ar putea ei proceda cu...
tehnologia, cu 'mijloacele de productie' (mai bine zis, cu mijloacele de
ordin secundar)? Nu vad cum s-ar putea mentine fara ele standardul economic
(obiectivist) actual, nici cum cineva ar produce 'artistic' bunuri destinate
prin excelenta consumului instrumental.



> As fi incantat de un raspuns la intrebarea (2) reformulata in ipoteza mea,
> Silviu

Bien a vous,

Stefan C

> _________________________________________________________________
> Téléchargez MSN Explorer gratuitement à l'adresse
> http://explorer.msn.fr/intl.asp