Re: reformulare

["Silviu Mihai" <silviu_mihai@hotmail.com>]

Stefan Iancu scrie:

>Acum mi se pare ca pe parcursul discutiei am confundat in mod sistematic 
>doua probleme; incerc sa le delimitez:
>
>1) ce ii mai motiveaza pe oamenii dintr-o societate ideala sa isi ocupe o 
>mare parte a timpului cu productia de bunuri cat mai performante.
>
>2) cum (daca) functioneaza o economie in care oamenii fac din proprie 
>initiativa redistributia castigurilor.
>

Cum am ajuns de la (2) la (1) nu e accidental, dintr-o confuzie. E foarte 
'natural', si anume: daca intrebam cum functioneaza o societate in care se 
face din proprie initiativa o redistributie a castigurilor (caritate / 
prietenie), inseamna ca intrebam cum de poate fi prospera o astfel de 
societate (din moment ce membrii ei nu sunt motivati de castig iar teoria 
capitalista afirma ca motivatia pentru castig e o conditie sine qua non a 
prosperitatii), de unde intrebarea (1) - 'daca nu sunt motivati de castig, 
de ce pot fi motivati membrii unei societati astfel incat, totusi, 
prosperitatea sa existe?'. In exemplul agriculturii alternative (ca parte a 
culturii alternative, adica non-mainstream) din mailul trecut, incercam sa 
arat ca un raspuns la (1) - oamenii pot fi motivati creativ - implica 
crearea unor forme de productie proprii unei astfel de motivatii si in felul 
asta poate rezolva problema (2).

Acum vreau sa mai vorbesc despre anumite lucruri legate strict de problema 
(2), care s-ar putea sa se dovedeasca puzzling pentru (anumiti) 
libertarieni. Daca se insista ca ceea ce se inteleg prin libertarianism este 
numai si numai un sistem formal al drepturilor (si sub acest titlu nu este 
aparata in nici un fel o ideologie consumerista), atunci nu se poate sustine 
in acelasi timp ca e ceva in neregula cu a boicota companiile care fac 
publicitate agresiva si consumerista (in jargon libertarian, e posibil ca in 
ierarhia mea de preferinte un hamburger sa valoreze mai putin decat ceea ce 
eu consider a fi promovarea unei ideologii false). Mai mult, e foarte 
legitim sa fac manifestatii pentru boicotarea unor astfel de companii si sa 
propun public ca cetatenii sa contribuie la falimentarea lor (din moment ce 
prin astfel de manifestatii nu cer nimic de la stat si as putea sa le fac si 
fara ca statul sa existe). De asemenea, e la fel de legitim sa fac acelasi 
lucru nu numai in privinta companiilor care nu imi plac din cauza 
publicitatii pe care o fac sau a ideologiei in care sunt 'impachetate' 
produsele lor, ci si in privinta companiilor a caror politica interna nu imi 
place. E legitim deci sa boicotez si sa cer public sa fie boicotata firma 
Danone care face o politica prin care delocalizeaza personal, ceea ce 
inseamna ca prefera sa inchida filiale din Europa si sa deschida filiale in 
lumea a treia, pentru ca acolo se plateste mai prost si se munceste mai mult 
(ceea ce contribuie decisiv la indobitocirea populatiei din lumea a treia). 
Nu e nimic ilegitim intr-o astfel de actiune din moment ce nu incalc nici un 
drept si libertarianismul presupune doar un sistem de drepturi. Pur si 
simplu e esential in sistemul meu de preferinte ca astfel de firme sa dea 
faliment :-). Analog, chiar daca nu exista o legislatie care sa ceara un 
salariu minim, e la fel de legitim sa fac manifestatii pentru boicotarea 
companiilor care sub-platesc.
Am dat exemplele astea pentru ca, evident, prin astfel de actiuni pot sa 
'fortez' redistributia fara sa incalc nici un drept si pot deci sa fac piata 
sa functioneze dupa criteriile pe care le vreau. Observati ca in ipoteza 
asta nu numai ca nu se poate reprosa ca se incalca drepturi, dar nici nu se 
poate reprosa ca ceea ce se cere este ca agentii economici sa se poarte mai 
putin rational, pentru ca, conform teoriei liberale, rationalitatea este 
functie de preferintele consumatorilor etc.
Presupunand ca in societate se generalizeaza practici de felul celor 
descrise mai sus, voi reformula problema (2) in felul urmator: intr-o astfel 
de societate, va scadea sau nu bunastarea? Daca raspunsul va fi ca va 
scadea, atunci inseamna ca sloganul conform caruia capitalismul aduce 
bunastare, unde prin capitalism se intelege numai un sistem de drepturi era 
un slogan mincinos si ca de fapt e nevoie si de consumerism ca ideologie 
pentru ca sa existe bunastare. Cineva ultra coerent o sa raspunde ceva de 
genul 'nu putem masura bunastarea' sau asa ceva, 'oricum existenta pietei 
libere garanteaza de la sine satisfacerea perfecta a preferintelor 
indivizilor care se manifesta numai in actiuni (iar in cazul asta particular 
unele dintre preferintele indivizilor sunt mai speciale, dar vor fi socotite 
printre factorii care trebuie insumati cand e socotita bunastarea)', dar e 
evident ca un astfel de raspuns nu e multumitor, pentru ca evita intrebarea 
(2) pur si simplu (ceea ce ne interesa e daca va exista sau nu acelasi 
confort, daca va muri mai multa lume de foame etc.).

As fi incantat de un raspuns la intrebarea (2) reformulata in ipoteza mea,
Silviu

_________________________________________________________________
Téléchargez MSN Explorer gratuitement à l'adresse 
http://explorer.msn.fr/intl.asp