|
Acum mi se pare ca pe parcursul discutiei am confundat in
mod sistematic doua probleme; incerc sa le delimitez:
1) ce ii mai motiveaza pe oamenii dintr-o societate ideala
sa isi ocupe o mare parte a timpului cu productia de bunuri cat mai
performante.
2) cum (daca) functioneaza o economie in care oamenii fac
din proprie initiativa redistributia castigurilor.
1) s-a dovedit nu foarte complicata: orice bun poate fi
produs cu alta intentie decat a scote cat mai multi bani din asta. Orice
activitate e pasibila de a nu presupune motivatii instrumentale, adica orice
activitate poate fi facuta ca scop si mijloc in acelasi timp, si anume acel tip
de scop care important pentru mine ca persoana (eu sunt scopul final). Pot sa
inventez un fotoliu numai pentru ca vreau sa fiu mai comod, dar comoditatea e
part and parcel din stilul meu de viata de dandy. O problema care imi vine acuma
in minte e ca asa orice motivatie poate fi scoasa ok, si a face bani poate fi
privit non-instrumental si parte din cum ma inteleg pe mine ca persoana ok. Ar
fi nevoie deci de o teorie mai exacta despre ce constituie motivatie ok. Pe de
alta parte, singura suspiciune care ramane aici e cea de neverosimil, pare cu
totul ciudat sa-ti imaginezi o societate in care se produc bunuri exact ca acum,
dar toata lumea se raporteaza artistic, filosofic la asta. (fac fotoliul, dar
cine se ocupa de impachetatul lui, de reclama, de fabrica, cu ce motivatie
'artistica'?)
2) ramane in ceata. poate la mijloc e o neintelegere de
economie si poate florentina reuseste sa explice de ce liberarienii spun ca
redistributia prin proprietate comuna nu poate asigura eficienta economica si
cum de asta nu se aplica la redistributia prin caritate.
Cum s-a ajuns de la 2) la 1)? Probabil prin 'critica
tipurilor umane asociate cu capitalismul'. Oamenii astia sunt atat egositi cat
si motivati in primul rand de profit. Incercand sa vedem daca ar putea sa se
comporte non-egoist si sa avem totusi bunastare, am ajuns cumva sa discutam daca
e posibil sa nu fie motivati de profit. Dar repet, problema initiala era daca
intr-o societate cu oameni altruisti, care fac redistributia prin caritate, mai
functioneaza o economie eficienta.
Si mai vreau sa adaug ceva: comunismul in varianta
originara a lui Marx promite un fel de 'paradis terestru'. Ca reactie la asta,
Mises spune ca capitalismul nu promite asa ceva, promite doar bunastare
materiala. Problema este a vedea daca nu cumva bunastarea materiala (si a
fortiori capitalismul) e o conditie care sta in calea altor lucruri esentiale
(altrismul) pentru o societatate ideala.
|