Re: despre relativism moral - now we get to the point

[stefanov@fil.unibuc.ro]

andrei zice: 
> Problema sta cam asa:
> Daca nu se specifica nimic in plus despre 'crima' sau 'rau' nu spunem
> decat  o tautologie.
E adevarat ca o crima e ceva rau, dar nu si ca tot ceea ce e rau e 
o crima. Dar asta nu rezolva lucrurile pentru mine. Vezi mai jos.
[...]
> Daca lucrurile stau asa, putem f bine sa renuntam la toti termenii
> astia, pt  ca oricum nu fac nici o diferenta. Si sa gasim unii pe care
> sa-i numim la  fel si care sa fie definiti tocmai prin modul in care
> interpretam faptele. Pana la urma Gigi n-a aratat in nici un fel de ce
> ar fi o diferenta intre  principii morale/interpretari ale faptelor
Despre ceva de felul asta vorbeam atunci cand spuneam ca 
povestea mea cu regula semantica sau gramaticala poate fi 
intoarsa impotriva mea. Stiam, cu alte cuvinte, ca mi se poate
spune: "Dar daca face parte din intelesul lui 'crima' ca 's-a
petrecut ceva rau', atunci am putea sa vorbim fara sa mai
spunem nimic despre bine si rau, ci doar spunand despre ceva
ca e crima, furt, ingradire a libertatilor unei persoane etc.
Principiile morale par sa nu adauge nimic la acest fel de a 
vorbi, chiar daca toti cei care vorbesc la fel le accepta. 
Iar acum toate problemele noastre morale se reduc la ce numim 
crima si ce nu, ce numim furt si ce nu s.a.m.d. Iar in aceste 
privinte ai cazut de acord ca e vorba de interpretari si ca 
acestea _sunt relative_. Asa ca, fara a ne mai certa pe cuvinte, 
trebuie sa accepti ca tot ceea ce este important pentru 
chestiunile de morala e relativ."
Iar acum eu ar trebui sa reusesc sa arat cum de se impaca 
teza ca atunci cand interpretam ceva drept crima, furt etc.
nu facem morala, daca din intelesul lui 'crima', 'furt' etc.
face parte 'e ceva rau'. 

Primul exemplu care imi vine in cap este:
din intelesul lui 'aur' face parte 'element chimic', 
dar putem sa ne interesam sa aflam daca ceva [da, mi 
se pare absurd sa stau sa imi bat capul cu cacofoniile 
atunci cand discut chestii filosofice] e aur sau nu, 
fara sa facem chimie. E clar ca e un exemplu prost, 
fiindca e posibil sa fac chimie, chiar daca in unele 
cazuri nu fac, tocmai fiindca din intelesul lui 'aur' 
face parte 'element chimic'. Dar intre timp mi-a venit 
ideea buna. (e ceva din conferinta profesorului Williamson 
care mi-a sugerat raspunsul, Andrei nu stie, dar nu conteaza)

Unii oameni sustin ca 'R' face parte din intelesul lui 'P'
DDACA 'x este P' implica 'x este R'. Dar eu cred ca
'R' poate sa faca parte din intelesul lui 'P' fara sa existe
o implicatie de la 'x este P' la 'x este R'. (adica nu 
cred in repovestirea regulilor semantice intr-un vocabular
inferentialist; de fapt, nu trebuia sa accept sa numesc
o regula gramaticala o regula semantica in the first place)
Si acum exemplul. In sensul obisnuit, din intelesul lui 
'acceptabil rational' face parte 'adevarat', desi nu decurge
logic din 'x e acceptabil rational' ca 'x e adevarat'. 
Iar eu nu cred ca daca discutam, intr-o situatie sau alta, 
daca este rational sau nu sa acceptam ceva, ceea ce facem 
are cum sa tina de teoria adevarului. 
O sa ma gandesc si la alte exemple, dar acum sunt pe fuga. 

g.s.