Doua observatii 'la obiect' si una indelung dezvoltata:
1. In procesul de 'educatie publica' lucrurile stau cam asa:
Universitatea prin Facultate/Departament = Prestator de servicii
Student = Client/Beneficiar
Guvern = Client/Finantator
Ergo, daca obligativitatea prezentei la seminarii e o chestiune care tine de
buna folosire a banului public, cel care decide in aceasta privinta e cel
care da banul, adica Guvernul. A purta o discutie de acest gen la nivelul
conducerii facultatii e semn de proasta intelegere a propriilor competente.
2. Daca obligativitatea prezentei la seminarii are a fi decisa de catre cel
care da banul, atunci studentii care-si achita singuri taxa de scolarizare
(i.e. nu primesc subventie bugetara fie ptr. ca au fost admisi peste cifra
de scolarizare, fie ptr. ca urmeaza a doua facultate) trebuie sa decida
singuri daca vor sau nu sa-si impuna asemenea obligatii. Ramine ca Decanatul
si Consiliul Facultatii sa le recunoasca studentilor 'cu taxa' aceasta
autonomie si sa fie pregatiti sa accepte segregatia intre cei care dau un
ban, dar fac ce vor cu serviciile primite in schimb si cei care nu dau banul
dar joaca cum li se cinta.
3. Aici urmeaza citeva banalitati despre sistemul de invatamint care va vor
ajuta sa nu fiti scandalizati de comparatia cu care se incheie acest e-mail.
Comparatia cu vaccinarea in masa e o naivitate pe care am auzit-o de-atitea
ori incit incep sa nu ma mai mir ca nu exista management veritabil in
invatamintul superior romanesc. Faptul ca o persoana educata, culta, umblata
prin alte tari (sper...) si implicata in sistemul universitar poate crede in
anul 2002 ca invatamintul superior e o afacere nobila care tine de gratia
guvernului e un simptom grav al slabiciunii de care sufera managementul
universitatii si al facultatii (in masura in care acesta exista si altfel
decit ca o placuta pe usa unui birou cu aer conditionat).
Cred ca staff-ul academic continua sa se ascunda dupa deget si sa ignore
citeva evidente:
(a) statul plateste educatia cetatenilor ptr. ca spera ca acestia vor ramine
in tara si vor contribui la dezvoltarea ei, ceea ce, lasind la o parte
lamentatiile chicosrostoganilor de la ASUB si de aiurea, se si intimpla.
(b) de fapt statul nu plateste, ci 'imprumuta': studentii de azi isi vor
plati, daca nu-si platesc deja, cu virf si indesat aceasta datorie prin
impozitul pe venit (iar venitul lor va fi, in majoritatea cazurilor, mai
mare decit al celor cu educatie medie).
(c) membrii staff-ului academic sint platiti (de catre stat prin alocatia
bugetara sau de catre studenti prin taxa de scolarizare) pentru a presta
doua tipuri de servicii: predare si evaluare (activitatea de cercetare e
alta chestiune si nu intra in discutia aceasta). Acest serviciu trebuie
realizat cu respectarea anumitor criterii si trebuie sa atinga anumite
standarde. Aceste criterii si standarde trebuie stabilite de platitor
(statul si studentii 'cu taxa'), nu de catre prestatori/profesori.
(d) Faptul ca salariile sint mici nu poate avea vreo influenta asupra
valorilor de adevar ale celor doua concluzii ale argumentului anterior. Nu
pricep de ce nu se vede legatura intre functionara obraznica de la metrou,
politistul badaran, secretara plictisita de la minister si profesorii care
nu-si fac treaba sau si-o fac dupa capul lor - justificarea tuturor acestor
persoane e aceeasi: salarii mici.
In locul fanteziei romantice cu vaccinarea in masa, as propune o comparatie
mai strinsa: intre sistemul de invatamint superior si serviciile de tipul
taxi sau frizerie. Am schimbat pina acum vreo sapte frizerii si am utilizat
serviciile a cel putin zece companii de taxiuri (din acelea ale caror masini
chiar merg cu aparatul pornit). Desi e Romania, tara serviciilor proaste si
ieftine, au existat, totusi, inca de la inceput niste limite in
comportamentul frizerilor sau al taximetristilor: nu am fost vreodata
ofensat verbal de catre acestia, nu am fost tratat cu dispret vadit, nu mi
s-a cerut vreodata sa 'fac' ceva pentru ei (de genul 'du-te si ia-mi un
pachet de tigari'). La facultate am avut parte de toate acestea. Acum o sa
va spun de ce am schimbat frizeriile si companiile de taximetrie: pentru ca
am crezut ca voi putea gasi un frizer si o companie de taxiuri care sa
satisfaca standarde mai inalte decit acel minimum minimorum indicat mai sus.
M-au interesat, in primul rind, aspectul si politetea/bunavointa celui care
presteaza servicii (mi-e indiferent daca acea bunavointa e 'fortata', ar fi
si culmea sa pretind una sincera). Am pretins apoi un serviciu de calitate
si o siguranta a actului profesional (soferi rapizi, dar nu criminali,
frizeri care stiu sa foloseasca cum trebuie un brici, dar sa-l flambeze
inainte de folosire si sa foloseasca lamele o singura data etc.). M-au
interesat, in fine, promptitudinea si flexibilitatea (cit de liberi sint,
cit de dispusi sint sa le ocup timpul cu pretentii aparute in ultimul
moment). Pretul a fost ultimul criteriu, dar fost restrictiv: daca n-ar fi
stata asa lucrurile, m-as fi dus de la inceput la frizeria de la Hilton si
as fi umblat cu taxi-uri business class. Frizerul nu l-am mai schimbat de
trei ani de zile, iar compania de taxi-uri preferata de vreo doi ani. Cu
mici exceptii (citiva soferi de taxi), cele doua servicii nu mai sint acum
pentru mine o sursa de nervozitate, asa cum obsinuiau sa fie. Va sa zica, se
poate si altfel.
Acum s-o luam cu facultatea: aspectul si politetea - aici n-am ce zice,
toata lumea se vousvoyeaza cu toata lumea (cu exceptia portarului care
tutuieste cu badaranie pe oricine); dar nu mi se pare suficent. Mi-ar placea
ca toti profesorii, portarii si secretarele sa-mi zimbeasca si sa se arate
'indatoritori' (mai cunoasteti cuvintul acesta? se folosea in unele vremuri
ca un compliment, ulterior a ajuns atributul slugii). Ma tulbura usuratatea
cu care un profesor prezentind similitudini vestimentarea cu regele Herod
din Jesus Chist Superstar (filmul), adica imbracat intr-un stil hawaiian
indoielnic, incaltat in sandale si balansind de git un mobil sunator, face
observatii amenintatoare asupra vestimentatiei sau coafurii unor studenti
dupa care ii trimite in timpul examenului oral sa-i cumpere racoritoare...
(inchipui-ti-va, numai, un sofer de taxi intr-o astfel de postura). Despre
serviciul de calitate e mult de discutat (ma intreb, insa, care sint efectiv
masurile cu care opereaza conducerea facultatii pentru a evalua succesul
profesional al absolventilor: le este oare urmarita cariera, se fac, oare,
studii de caz? m-as bucura sa mi se raspunda afirmativ, dar mi-e teama ca
lumea se bazeaza pe succesul eclatant al citorva studenti pentru a justifica
existenta unei fabrici de profesorasi mediocri de liceu). Siguranta este,
iarasi, un alt aspect complex: s-a pus oare vreodata problema raului pe care
o facultate (mai ales una care nu te califica inginer) il poate face cuiva:
faptul ca poti sa iesi mai inadaptat profesional decit ai intrat, sporind
procentul parazitismului social? Cit despre promptitudine si flexibilitate,
discutia e de-a dreptul ilara: problema nu este flexibilitatea profesorilor
(ati auzit de practica occidentala a programarii examenului printr-un
telefon dat profesorului?), ci 'obligatia' studentilor de a veni la
seminarii! Ca si cum m-as duce la frizer si el nu m-ar tunde decit daca dau
in scris ca vin si peste-o saptamina si peste doua.
Problema supra-reglementarii activitatii studentilor (caci reglementari de
acest fel exista, oricum, cu duimul: legea invatamintului, ordinele
ministrului, carta universitara, regulamentul facultatii - cred ca lipsesc
referiri la studenti doar in regulamentul psi si cel de aparare
anti-aeriana) e, dupa mine, o eroare strategica in acest moment. Situatia e
albastra la nivelul organizarii universitatii, a facultatii si la nivelul
fiecarui profesor/secretara/portar in parte. Confuzia aceasta intre cine da
banul si cine primeste serviciul a dat nastere la o lejeritate in tratarea
problemei peste care am crezut ca se va trece odata cu introducerea
sistemului cu taxa. Mi-a luat mult timp sa accept faptul ca statul nu e
fericit ca eu sa fac doua facultati simultan si ca trebuie s-o platesc pe a
doua, dar, odata inteles lucrul acesta, am crezut ca e momenul sa ma port
asemenea celui care plateste, nu caruia i se plateste. Administratia
facultatii si staff-ul ei continua sa ignore acest fapt si sa-i trateze pe
studentii care platesc taxa fie indistinct, fie mai degraba ca pe niste oi
negre. Secretarele care afiseaza pe usa lor anunturi de genul 'Program de
Lucru cu Publicul 10-12' si ii primesc pe studenti numai intre aceste ore
dovedesc ca nu inteleg (si nici nu cred ca vor intelege vreodata, dar mi-ar
placea sa le putem obliga sa simuleze faptul ca inteleg) distinctia intre
student = membru al comunitatii academice si public = neica nimeni de pe
strada, dupa cum nici nu pricep ca ce fac ele in celelalte 6 ore de lucru
trebuie sa-mi justifice mie, cel care platesc, nu decanului sau profesorilor
carora le fac in acest timp cafele.
Ca sa inchei comparatia cu taximetria, o sa va spun ca ultimului taximetrist
care a insistat s-o luam pe traseul ales de el (intimplator stiam sigur ca
acela era un traseu mai lung si mai aglomerat, dar as vrea sa intelegeti ca
o asemenea cunostinta nu are relevanta in a decide cine dintre noi trebuia
sa aleaga traseul), i-am cerut sa traga masina pe dreapta, am coborit si am
chemat un taxi de la alta companie. De fiecare data cind o facultate
incearca sa-mi impuna obligatii referitoare la prezenta mea la seminarii si
cursuri (si, in general, alte obligatii decit cele care tin de bunul simt al
relatiei intre cumparator si vinzator) am tendinta de a-i cere sa ramina pe
dreapta si sa ma lase pe mine in drumul meu. Motivul pentru care nu toata
lumea procedeaza astfel este lipsa unei concurente veritabile (ce alta
varianta rezonabila ar mai fi ptr. filosofie in Bucuresti decit facultatea
Universitatii din Bucuresti?). Tot aceasta este si situatia pe a carei
continuitate se bazeaza managementul universitar cind se lauda cu
indeplinirea planului la numarul de studenti. Tot astfel era acum vreo cinci
ani cind in taximetrie predominau taxiurile fara aparat. Dar uite ca firmele
care ofera servicii taxate corect s-au inmultit, iar taximetristii
freelancer sint pe cale de disparitie. In ziua cind o sa apara si acea
concurenta intre facultati, studentii 'cu taxa' se vor lamuri rapid pe ce
merita si pe ce nu merita sa dea bani, iar facultatile din 'invatamintul
public' vor ramine neconsolate sa vaccineze aiurea pe cine prind si sa
discute bizantin daca prezenta la vaccinare e obligatorie sau nu. O sa
ziceti ca sint rau, dar eu cel putin, cind o sa vad asta, cu siguranta o sa
zimbesc.
Cu simpatie,
Dragos Bucurenci
----- Original Message -----
From: <rdragos@server.chem.unibuc.ro>
To: <blippo@rol.ro>
Sent: Friday, June 14, 2002 8:40 PM
Subject: diverse... (fwd)
>
>
> ---------- Forwarded message ----------
> Date: Wed, 12 Jun 2002 16:18:12 +0300 (EEST)
> From: stefanov@fil.unibuc.ro
> To: filos-teor@fil.unibuc.ro
> Subject: diverse...
>
> Dear All,
>
> nu o sa incerc sa discut in detaliu ceea ce s-a spus
> in ultimele doua mesaje trimise pe lista; ceea ce
> as dori sa observ, e insa un lucru imbucurator: cred
> ca sunt foarte putine institutii in Romania in care
> sa poti discuta deschis astfel de incidente; in ce
> priveste mesajele, e clar ca reprezentarile sunt
> diferite si e greu de imaginat cum s-ar putea forma
> reprezentari atat de diferite pornind de la aceleasi
> evenimente, dar mie nu mi se pare ca ar fi imposibil;
> si nu mi se pare important ca acum sa pierdem timpul
> cu o discutie in care incercam sa stabillim ceva cu
> privire cum au stat _exact_ faptele s.a.m.d. importante
> mi se par intentiile; din alte discutii de pe lista,
> daca imi mai amintesc bine, a reiesit ca e greu sa
> spui in ce consta legatura dintre intentii si fapte,
> dar poate asta nu e o observatie prea importanta,
> habar nu am;
>
> sunt insa mai multe lucruri diferite la care m-am
> gandit pornind de la toata povestea (ceva cred ca
> era schitat in ultimul meu mesaj); unul dintre ele:
> ar trebui ca seminariile sa fie obligatorii pentru
> studenti sau nu? nu o sa vorbesc despre care sunt
> reglementarile facultatii, cred ca toata lumea
> stie ce si cum; eu m-am gandit mai demult ca
> nu ar trebui sa fie obligatorii, fiindca nu trebuie
> sa ii tratam pe studenti ca pe niste copii care
> nu stiu ce e bine pentru ei s.a.m.d. e vorba de
> persoane mature care pot realiza ca participarea la
> seminarii are un rol important in educatia lor etc.
> cred in continuare ca acesta este felul in care
> trebuie sa ne raportam la studenti (chiar daca
> de multe ori se dovedeste ca ei nu sunt asa :-),
> dar mi-am dat seama ca eu nu priveam lucrurile
> din unghiul potrivit; ceea ce trebuia sa ma
> intereseze in primul rand era altceva: e vorba
> de bani publici la mijloc; poate ca societatea nu
> ar trebui sa plateasca nici un ban pentru educatie,
> iar aceasta ar urma sa fie in intregime privata etc.
> dar atata timp cat societatea plateste pentru
> educatie,... cel mai simplu cred ca ar fi sa ofer
> o analogie: sa zicem ca am ajuns la concluzia ca
> e important ca copiii sa fie vaccinati impotriva
> varicelei si alocam o parte din banii publici pentru
> asta (sa ii platim pe medici, sa platim vaccinul
> etc.); dar nu e de ajuns ca vaccinarea se va realiza
> gratuit; noi vrem sa ne asiguram ca eforturile
> noastre nu vor fi in van si din cauza inculturii,
> proastei informari etc. unii nu isi vor vaccina
> copiii; nu ne raportam urat la nimeni, dar pur si
> simplu vrem sa ne asiguram ca nu am platit banii
> degeaba, asa ca vom stabili ca vaccinarea este
> obligatorie; daca cuiva i se pare ca aceasta este
> o constrangere, sa fie sanatos... s.a.m.d., you get
> the drift... in cazul seminariilor, chiar nu se
> poate pune problema unei constrangeri: ai optat
> pentru sistemul de educatie publica, atunci trebuie
> sa ai obligatii legate de participarea la seminarii,
> pentru ca nimeni nu vrea ca banii publici sa fie
> irositi pentru a plati profesori care nu tin
> seminariile, fiindca studentii nu vin (si, ca
> urmare, studentii sa fie mai slab pregatiti etc.;
> in situatia ideala, o astfel de stare de lucruri
> va duce la o diminuare drastica a numarului de
> absolventi; in paranteza fie spus, am aflat ca doar
> aprox. 7% din studentii care isi incep studiile
> in Geisteswissenschaften la Humboldt-Universitaet zu
> Berlin ajung sa le termine si sa obtina o diploma;
> bineinteles, au inceput sa apara discutii, fiindca
> asta inseamna ca banii publici destinati educatiei
> sunt cheltuiti prost); acestea fiind spuse, mi se
> pare ca e clar ca studentii ar trebui sa aiba
> obligatii legate de participarea la seminarii; "De
> ce nu si la cursuri?" e mai complicat de raspuns,
> dar cred ca sa poate raspunde, doar ca am scris
> prea mult acum... in orice caz, nu cred ca ar
> trebui sa se acorde note pentru participarea la
> seminar; in ce ma priveste, as lucra probabil
> in felul acesta: cine lipseste la mai mult de
> 3 seminarii nu promoveaza seminarul; activitatea
> de seminar consta intr-un numar teme care trebuie
> realizate pe parcursul semestrului - asa ceva se
> poate nota, dar daca cineva a lipsit la mai mult
> de 3 intalniri, nota pentru teme nu mai conteaza,
> fiindca el nu a indeplinit o conditie necesara;
>
> iar in ce ii priveste pe cei care vin si spun ca
> ei lucreaza si nu pot veni la seminarii s.a.m.d.,
> cred ca li se poate raspunde: "alegerea de a-ti
> face studiile acum iti apartine; de asemenea,
> nimeni nu te obliga sa iti faci studiile pe bani
> publici; statul asigura, in principiu, accesul
> tuturor la educatie; exista burse sociale etc.
> exista alte sisteme de invatamant (I.D.D.
> s.a.m.d.) pentru cei care lucreaza; ai destule
> optiuni la dispozitie, ..." iar acum o sa ma
> opresc cu asta;
>
> mai erau si alte lucruri, dar cred ca am scris prea
> mult intr-un singur mesaj; poate mai trimit mai tarziu
> un alt mesaj...
>
> ok, toate bune,
>
> g.s.
>
>
>