Re: s/he

Din punct de vedere practic - ceea ce conteaza in ultima instanta -, mi se pare ca problema seamana cu aceea de a se decide daca pe o strada trebuie circulat pe partea stanga sau pe partea dreapta. Istoric, in Europa a ramas sa se circule intr-un fel, mai putin in Marea Britanie, unde se circula invers. Au existat, desigur, motive anume care au determinat practicile istorice respective, motive care acum nu mai au nici o importanta pentru noi. Drept dovada, habar nu am de ce se circula pe dreapta in Europa. In cazul he/she, putem banui ca spiritul patriarhal este la radacina traditiei de folosire a pronumelor masculine acolo unde trebuia optat pentru o forma sau alta.
Ati putea spune ca, spre deosebire de cazul circulatiei pe strazi, motivele istorice ale practicii au inca relevanta practica pentru noi in cazul s/he.

Cu alte cuvinte, ti se pare ca e o chestiune de conventie (numai asa pot sa inteleg analogia cu condusul pe partea dreapta), dar nu e o conventie obisnuita din moment de initial nu a fost deloc doar o conventie care sa faca posibila exprimarea, ci si un mod de a discrimina.

Nu cred ca ai dreptate. Ai avea dreptate daca cazul pronumelor ar fi ca cel al adjectivului 'avar'. Istoric 'avar' are legatura cu o populatie despre care se spunea probabil ca sunt zgarciti. Intre timp avarii au disparut, asa ca nimeni nu ne poate acuza de discriminare sau de prejudecati atunci cand folosim 'avar' pt 'zgarcit'. Dar ce ar fi daca as folosi acum 'evreu' pentru 'afacerist lipsit de scrupule' sau 'tzigan' pentru 'hotz'? Ca atare 'conventia' nu e una nevinovata, ci una care a aparut ca urmarea a unei discriminari si e pasibila de a asigura perpetuarea ei. Mai mult decat atat, nu exista nici un motiv pentru care ar exista pronume de genuri diferite, conventia asta nu urmeaza nici o justificare de utilitate. Intrebarea e daca sa ne chinuim sa schimbam limbajul sperand ca se vor schimba si alte chestii, sau sa incercam sa schimbam altceva sperand ca libmajul se va modifica apoi de la sine sau va ajunge in situatia acelui 'avar'. Deci e nevoie de discutia din paragraful urmator .

Cred ca aici este ceva de felul confuziei intre vindecarea bolii si tratarea simptomelor bolii, dar nu pentru ca discriminarile grave apar in alta parte. Indiferent de locul in care se manifesta boala, trebuie sa vedem care-i modul ei potrivit de vindecare.

Pai intr-un fel daca accepti analogia cu boala si simptomele esti obligat sa accepti si ca discriminarile grave apar in alta parte. Daca crezi ca nu exista relatii dinnspre practica respectiva inspre prejudecata ca atare si celelalte manifestari ale ei, atunci trebuie sa plasezi 'cauza prima' in alta parte (si evident si accentul de importanta). In continuare in mail lasi sa se inteleaga ca cauza prima e ceva de ordinul unei opinii si ca atare trebuie combatuta adecvat, cu argumente. Dar oare opinia ca atare nu e rezultatul tuturor acestor practici care fiecar in parte pare nevinovata? Nu cred ca foarte multi misogini au fost invatzati in mod explicit sau au ajuns meditand la concluzia ca femeile n-au valoare, ca sunt prin natura inferioara barbatilor, etc; in schimb au crescut intr-o societate in care in mod general femeile erau gospodine si slugareau barbatii, in care 'om' insemna si 'barbat', in care o pentru o fata e o virtute sa fie virgina iar pentru un baiat sa nu fie si in care, nu in ultimul rand, se spune doar 'el' si 'lui' cand e vorba de un individ in genere.

Tratamentul discriminarii se numeste gandire critica, ori mai multe piedici ar fi puse gandirii printr-o decizie academica de felul folosirii "hir" sau "s/he" decat ar fi incurajata gandirea critica. Asta pentru ca gandirea critica ar trebui sa puna lucrurile la locul lor, anume sa indice caracterul conventional al utilizarii pronumelor masculine sau feminine, despartindu-le de problema respectului persoanelor.

Din pacate a-ti schimba o opinie nu atrage imediat dupa sine si a-ti schimba perceptiile, sentimentele, 'intuitile'. Poti sa convingi pe cineva ca femeile au aceeasi valoare ca barbatii, dar nu poti doar prin asta sa il faci sa nu i se mai para cand pui inainte pe 'el' lui 'ea' tot atat de natural ca atunci cand faci combinatii de a si b si le aranjezi in ordinea 'aa, ab, ba, bb'. A spune 'eu, tu, ea, el' sau 'cineva a fost speriata' e ca a manca cu stanga pentru dreptaci: se poate, dar e atat de incomod!

Inteleg... Pare foarte aiurea sa te apuci de unul singur sau sa fii printre putinii care spun 'cineva va fi surprins sau surprinsa', sa ai grija sa nu folosesti exemple heterosexiste de genul 'intr-un grup de 2 femei si 2 barbati se pot forma 4 cupluri posibile', etc. Pe de alta parte pare si cam las sa astepti sa nu mai fie penibil sa se vorbeasca asa.