Re: Re: diverse

["stefan cojocaru" <cojocaru@phil.ufl.edu>]

Silviu, iti raspund punctual:

> Stefan C. scrie:
>
> "In cursul "procesului economic" obisnuit, patronii
> >anticipeaza modificarile cererii folosind un instrument concret,
preturile
> >in bani ale bunurilor in starea curenta. Din cate scrii, inteleg ca
> >patronii
> >ar afla cumva - dar cum? - de actiunile caritative si le-ar anticipa
> >efectele. Dar cum ar putea aprecia efectele rational, astfel incat o
> >crestere prea mare a preturilor sa nu le provoace pierderi? Mai exact,
cat
> >de mult ar trebui ei sa creasca preturile? Oricat de mult?"
> >
>
> Nu inteleg. Prima fraza mi se pare contradictorie: din moment de patronii
> _anticipeaza_ modificarile cererii, e clar ca la momentul la care ei le
> anticipeaza, ele inca nu au avut loc, deci mi-e greu sa inteleg cum pot ei
> folosi preturile ca sa faca aceasta anticipare, din moment ce preturile
din
> momentul anticiparii nu reflecta decat starea actuala a economiei, adica
cea
> care precede modificarii cererii. Singurul mod in care pot sa inteleg
fraza
> e ca patronii descopera tendinte in evolutia preturilor si se iau dupa
ele:
> ceva de genul 'aha, painea a fost ieri 1 leu, azi in unele locuri am vazut
> ca e 1 leu 50, deci as putea sa o scumpesc si eu', dar nu cred ca la asa
> ceva te referi (asta nici macar nu mi se pare ca poate fi numit a
anticipa).

Nu, nu asa ceva am vrut sa spun. De altfel, pe o piata libera, nu exista
fluctuatii mari, in felul asta observabile, ale preturilor. (Fluctuatii
exista totusi.) Empiric, cunoastem povestea cu "painea a fost ieri 1 leu,
azi in unele locuri am vazut ca e 1 leu 50", este una romaneasca. Sunt
convins ca in Franta ea este mult mai putin valabila.
    As evita de asemenea sa vorbesc despre "tendinte ale preturilor", pentru
ca preturile in bani sunt instrumente de actiune, nu o "realitate
obiectiva", independenta de alegerile participantilor pe piata - qua
intreprinzatori sau qua consumatori. Mises explica actiunea
intreprinzatorilor pe piata prin doua etape logice - ele nu exprima un
decalaj temporal, caci sunt ambele permanente: valuation (a bunurilor de
consum, de catre consumatori) si appraisal (a mijloacelor de productie,
evaluare facuta de intreprinzatori). In felul asta disting numai conceptual
intre doua tipuri de piata, una a bunurilor de consum si una a mijloacelor
de productie, desi, evident, banii sunt aceeasi, iar obiectele evaluate si
orientate ca atare catre consum sau, ca mijloace, catre productie nu sunt in
sine bunuri de consum sau mijloace de productie (asa cum le vad
socialistii - esentialisti? - care spun ca s-ar rezolva problema saraciei
prin trecerea mijloacelor de productie in proprietate comuna). (La fel, nici
intreprinzatorii nu sunt in sine intreprinzatori, nici consumatorii
consumatori - ii numim asa in functie de actiunile in care sunt angajati la
un moment dat.)
    Sa presupunem ca preturile la produsul primar - "de consum" - X arata la
momentul T1 intr-un anumit fel. Asta reflecta o stare a raporturilor
intersubiective ale preferintelor individuale, o stare a economiei, si o
nisa de castig antreprenorial - in sensul ca, daca cineva ar vinde X la un
pret mai mare, fie ar da faliment, fie ar trebui sa-si reduca cheltuielile
de productie sau propriul consum. Singurele posibilitati de a gasi o alta
nisa de castig este pentru intreprinzator 1) sa produca X la un pret mai
scazut sau 2) sa aduca schimbari lui X, astfel incat el consumatorii sa fie
dispusi sa cheltuie mai putin pe alte produse pentru a cumpara un X mai
scump. (Fireste, unele preferinte sunt natural mai stabile - pentru ceea ce
noi numim "produse de baza".) In ambele cazuri, intreprinzatorul trebuie sa
gaseasca formule de productie care sa uneasca profitabil la T2 - adica la un
pret mai mic decat la T1 - X cu mijloace de productie descoperite si
negociate pe piata mijloacelor de productie. Intreprinzatorul trebuie nu
numai sa anticipeze modificari ale preturilor bunurilor de consum, ci mai
ales sa afle noi formule productive, unde importanta este evaluarea
mijloacelor de productie prin care niste obiecte sunt integrate in procesul
de productie.
    Tu ai dreptate cand spui mai jos ca si o cunoastere a dinamicii
"sociologice" a preferintelor participa la evaluarea, in urma evaluarii
bunurilor de consum, a mijloacelor de productie. Asta se vede si din faptul
ca preturile nu sunt intrinsec mari sau mici, chiar a decide ca bunul X este
prea scump fata de pretul pe care l-ar putea avea intr-o alta formula
productiva face parte din activitatea intreprinzatorului - independent de
parerea generala a consumatorilor ca pretul lui X este "cam mare". Astfel
ca... (vezi mai jos)

> De altfel, e clar ca nu se anticipeaza (numai) pornind de la preturi, iar
> asta se vede foarte clar cand e vorba de produse complet noi: pentru
> ochelari de eclipsa, de exemplu, nu exista o istorie a preturilor la acest
> produs - tot ce se stie, din perspectiva tipilor care anticipeaza cererea
de
> ochelari, bazandu-se pe anticiparea astronomica a eclipsei si pe
anticiparea
> sociologica a incomensurabilei prostii populare, si care se gandesc sa
> produca acesti ochelari, e cat costa diverse alte chestii din care s-ar
> putea face acesti ochelari: ceea ce se stie sunt diverse scenarii de
> fabricatie alternative care pot forma baza unui calcul de costuri
> alternative. Deci nimeni nu stie cat vor fi dispusi aia sa dea, astfel ca
la
> problema ta (cum vor sti aia cat de mult sa creasca preturile?) pur si
> simplu raspunsul e 'nu vor sti in nici un fel, pentru ca nimeni nu stie
> niciodata cat de mult sa creasca preturile'.

... preturile in bani constituie o baza destul de solida de comparatie a
formulelor alternative de productie. Este solida, fiindca intreprinzatorul
este limitat de faptul ca isi pune in joc propriile resurse (si ale altora)
si de contractele pe care se sprijina afacerea. Baza asta nu este insa
absoluta, altfel nu ar mai exista loc pentru risc, cum am spus, anticiparea
nu este profetie, nici, cum spui tu, algoritm; dar ea nici nu poate fi
asemanata cu decizia absolut arbitrara a Marelui Planificator. [Diferenta
dintre conditiile in care evolueaza intreprinzatorul si cele in care
hotaraste Marele Planificator seamana cu diferenta dintre libertate si
"libertate absoluta" din dialogurile lui Platon (si nu numai).] Desigur,
"nimeni nu stie cat vor fi dispusi aia sa dea" in mod absolut, dar daca
intreprinzatorul se insala, pierde. Marele Planificator nu se poate insela,
fiindca nu exista, in ce-l priveste, consecinte practice.
    In paragraful de mai sus te apropii destul de mult de ce spun si eu, dar
tu, cred, separi anticiparea preturilor viitoare de posibilitatea unei
formule alternative de productie. "A sti" sau "a nu sti cat vor fi dispusi
aia sa dea" nu are sens decat in legatura cu posibilele formule productive.
(Cifrele nu inseamna nimic in sine.) In plus, spui ca apar noi produse in
sensul ca nu ar avea o istorie de preturi particulara. Depinde ce vrei sa
spui prin asta. Nu ma indoiesc ca pe o piata libera nu vor circula tipuri de
produse in numar finit, carora li se mai modifica preturile din cand in
cand. Gandind neesentialist, noile bunuri au totusi o istorie a preturilor,
in prelungirea preturilor bunurilor ale caror functii erau mai apropiate,
desi cumva "inferioare", de functiile care determina caracterul noului bun
de consum. Mai sus am pomenit, ca posibilitate de castig antreprenorial, de
modificarea caracteristicilor bunului X, astfel incat el sa atraga
preferintele consumatorilor. Un nou bun pe piata poate fi, ca sa zic asa, un
bun vechi shimbat radical (prin serii mai mici sau mai mari de ajustari).
"Superioritatea" indeplinirii unei functii vechi care determina un bun nou
poate consta in asocieri de functii (PC-ul este deja telefon, calculator,
televizor, video si multe altele). Alte moduri ale "superioritatii": compara
bicicleta de acum doua secole cu cea moderna si cu automobilul. Preferintele
nu sunt niciodata absolut noi, fara legatura cu preferintele anterioare.
    Pentru a-ti raspunde pe exemplu, nu cred ca este adevarat "ca nimeni nu
stie cat vor fi dispusi aia sa dea" pe ochelarii-eclipsa. Iti puteam spune
si eu ca nu vor fi dispusi sa dea cam cat pe un Mercedes, dar persoane mai
familiarizate cu dinamica preferintelor pe piata ar fi putut anticipa ca
ochelarii respectivi ar trebui sa coste cel mult cat o pereche de ochelari
obisnuiti.


Toata lumea incearca, pariaza.
> Exemplul nu e izolat, pentru ca in situatia ochelarilor de eclipsa sunt
> toate gadgeturile, care reprezinta o portiune importanta din economie, cel
> putin in occident. Dar, si pentru produsele care nu sunt noi, in situatii
> noi aia nu se pot baza decat pe anumite indicii vagi si in rest, din nou,
> vor paria. Bref, 'instrumentul concret' de care vorbesti nu e un algoritm.
> Dar, sigur, asta nu face cu nimic mai putin plauzibila teza ca patronii
pot
> anticipa cresterea cererii si deci incasa banii.
>
> Silviu
>
>
>
> _________________________________________________________________
> MSN Photos est le moyen le plus simple de partager, modifier et imprimer
vos
> photos préférées. http://photos.msn.fr/Support/WorldWide.aspx