Acum sa iau taurul de coarne: productia
de srvicii poate fi la fel de alienanta ca celalata, e tot instrumentala in
mare parte. Trebuie
deci sa acceptam motivatiile
intrumentale ca misto?
(...)
eu am dezvoltat un fel de teorie
holista in privinta motivatiilor. De asta de-obicei in discutiile despre
cocalari spun ca problema cu ei nu vine atat din ce fac (sau de
ce fac ce fac), cat din ce nu fac. Exceptand cateva chestii ca un tip
de violenta (si asta recuperabila intr-o masura) si niste prejudecati ce-i
drept revoltatoare, chestiile pe care le fac cocalarii, cum ar fi statul in
fata blocului cu gasca, ascultat muzica, si mai stiu eu ce, sunt nasole la
ei nu neaparat pentru ca putem gasi in motivatia pentru chestiile astea ceva
nasol (observa ca nici macar nu e vorba de motivatii intrumentale), ci
pentru ca toate lucrurile pe care astia nu le fac (care pe scurt se reduc
toate la asta: nu gandesc) arunca o lumina anume asupra a ceea ce fac. Deci
pt mine e tot una sa spui ca motivatiile alora sunt ok, dar per ansamblu
lipsesc niste chestii esentiale, sau pentru sa spui ca motivatiile alea nu
sunt ok, tocmai pentru ca lipsesc niste chestii esentiale (adica postulezi
ca la ei trebuie trebuie sa fie o diferenta, nu se poate sa fie motivati la
fel). daca asta e un mod adecvat de a privi lucrurile, atunci diferenta
intre motivatii intrumentale si non-instr nu mai conteaza asa tare. Sigur ea
se mentine la un nivel macro, adica oricat de ok ma vad eu pe mine per
ansamblu, nu cred ca e ok sa-mi vand forta de munca oricum, sa ma fac de
exemplu brocker doar ca sa castig bani. Dar asta tocmai pentru ca e o
contradictie intre cum inteleg eu sa fac lucrurile de obicei si a ma angaja
in felul asta. Dar cum faci judeacti de valoare pentru intregul de motivatii
care constituie la unloc viata cuiva? Intr-un mod similar in care dai
judecati de valoare pentru opere de arta. Sigur aici o sa tii cont cand faci
judecati de valoare de posibilitatile existente, adica dintr-un punct de
vedere o sa conteza ca muncitorul giga saracul e dintr-o familie de mahala,
dar viata aluia ramane _urata_ motivatiile lui, oricat de deteminate social
sau nu, raman short-minded si ne-ok.
Altfel de a gandi, o
alta portita de scapare ar fi putut sa fie asta: niste actiuni cu
motivatie intrumentala sunt ok daca motivatia finala e ok. dar asta are doua
probleme: nu da inca un criteriu de a distinge intre motivatii finale ok si
ne ok si mai mult, pare ca nu atinge punctul important: e adevarat ca
inainte sa ies afara eu trebuie sa-mi leg sireturile la pantof, si ca
relatiile mele cu pretenii si ce ma motiveaza sa am relatii sociale e misto,
dar asta nui e echivalent cu cazul in care cineva isi leaga sireturile ca sa
se duca la o slujba infecta ca sa faca bani sa se vada cu pretenii lui. Pur
si simplu nu orice scop justifica orice mijloace.
Sper ca se intelege cat de cat ce am
vrut sa zic, astept un raspuns la asta.
Stefan I.
Variantele pe care le propui nu rezolva
problema. Un om "per ansamblu ok", zici, n-o sa se angajeze in
activitati neplacute doar ca sa castige bani; iar in ceea ce priveste
motivatiile intermediare/motivatiile finale, chiar daca s-ar gasi, poate,
cativa oameni dispusi sa se ocupe de "facut bani" sau diverse
activitati stupide ei avand insa drept scop final ceva foarte nobil, cu
siguranta nu s-ar gasi destui de-astia incat sa tina tot sistemul in
functiune.
Daca e sa folosesti un concept de "motivatii
ok" care sa nu duca la consecinte inacceptabile, de felul "daca toti oamenii
ar ajunge ok, societatea s-ar duce de rapa", ar trebui sa-l largesti destul
de mult, mai mult decat pari sa fii dispus; ar trebui sa te multumesti
pana la urma cu un concept minimal, cu ceva care priveste doar respectarea
libertatii celorlalti. Deci sa admiti ca a face bani cu intentia de a-ti lua
o masina cu care sa te dai mare etc e ok. Nu-mi place concluzia asta; dar in
momentul asta nu-mi dau seama cum poate fi evitata (fara a cadea in alte
chestii care suna si mai neplacut).
Irina