|
Stefan Iancu scrie:
"Acum mi se pare ca pe parcursul discutiei am confundat in
mod sistematic doua probleme; incerc sa le delimitez:
1) ce ii mai motiveaza pe oamenii dintr-o societate ideala
sa isi ocupe o mare parte a timpului cu productia de bunuri cat mai
performante.
2) cum (daca) functioneaza o economie in care oamenii fac
din proprie initiativa redistributia castigurilor.
1) s-a dovedit nu foarte complicata: orice bun poate fi
produs cu alta intentie decat a scote cat mai multi bani din asta. Orice
activitate e pasibila de a nu presupune motivatii instrumentale, adica orice
activitate poate fi facuta ca scop si mijloc in acelasi timp, si anume acel tip
de scop care important pentru mine ca persoana (eu sunt scopul final). Pot sa
inventez un fotoliu numai pentru ca vreau sa fiu mai comod, dar comoditatea e
part and parcel din stilul meu de viata de dandy. O problema care imi vine acuma
in minte e ca asa orice motivatie poate fi scoasa ok, si a face bani poate fi
privit non-instrumental si parte din cum ma inteleg pe mine ca persoana ok. Ar
fi nevoie deci de o teorie mai exacta despre ce constituie motivatie ok. Pe de
alta parte, singura suspiciune care ramane aici e cea de neverosimil, pare cu
totul ciudat sa-ti imaginezi o societate in care se produc bunuri exact ca acum,
dar toata lumea se raporteaza artistic, filosofic la asta. (fac fotoliul, dar
cine se ocupa de impachetatul lui, de reclama, de fabrica, cu ce motivatie
'artistica'?)"
Cred ca 1) e mai complicata decat "s-a dovedit"; suspiciunea de neverosimil
e foarte puternica. Daca am face doar chestiile care pot fi facute cu motivatii
artistice, filosfice etc, stilul nostru de viata s-ar schimba radical, ar afecta
si impiedica chiar multe din chestiile pe care consideram acum ca e
foarte misto si important sa le facem. Suntem probabil atat de obisnuiti cu
multe lucruri din jurul nostru incat nu de dam seama cata "munca" neplacuta au
in spate. S-au dat cateva exemple - a face ciment, a impacheta fotolii. Daca
ne-am gandi am face o lista monumentala cu astfel de exemple, si consecintele
sunt foarte nasoale. Hai sa ne gandim numai la comunicarea dintre oameni,
care ni se pare foarte importanta si misto; e clar ca e nevoie sa existe
mijloace de comunicare pentru a o asigura, si mijloacele astea presupun oameni
care se ocupa de crearea si intretinerea centralelor electrice, centralelor
telefonice, drumurilor, mijloacelor de transport, serviciilor de livrare a
postei, serverelor, tipografiilor etc, cu toate materialele si piesele si
tot ce au toate astea in spate la randul lor. N-am mai avea probabil nici baruri
in care sa ne intalnim, fiindca n-ar fi destui oameni motivati sa se ocupe
de multele treburi "neestetice" care fac si tin un bar in
picioare, de la a produce si cara materiale de constructie si asigura curent
electric si apa curenta pana la a desfunda wc-uri. La limita, am iesi sa stam de
vorba la drumul mare (neasfaltat), pe scaunele cioplite de noi (sau de artistii
care, din pacate, nu pot face un numar prea mare de
scaune-opere-de-arta fiindca intai trebuie sa-si taie copacii pentru a
obtine material, sa dezgroape minereuri si sa prelucreze metale ca sa-si
faca instrumente de cioplit in lemn, si toate astea iau timp :-) - si oricum,
n-am ajunge sa ne intalnim decat daca am sta destul de aproape unii de altii
incat sa ajungem pe jos sau calare pe magar.
Asa ca probabil ar trebui fie sa acceptam drept "motivatii ok" si unele
motivatii instrumentale, fie sa acceptam ca oamenii cu motivatii ne-ok le sunt
indispensabili celor cu motivatii ok. Cred ca prima varianta e preferabila; las
asta pe altadata.
Irina |