despre atenuarea diviziunii muncii

["Silviu Mihai" <silviu_mihai@hotmail.com>]

In ultimele mailuri, Stefan Cojocaru se intreba daca prin atenuarea 
diviziunii muncii inteleg ca societatea devine mai putin concurentiala.

Cele doua lucruri au desigur legatura, dar nu asta inteleg prin atenuarea 
diviziunii muncii. Pe scurt, zic cam ce zicea Stefan Iancu intr-unul din 
ultimele mesaje, si anume ca atenuarea diviziunii muncii inseamna ca incepe 
sa dispara 'specialistul', omul unidimensional, omul ca segment intr-un 
sistem. Vedem in societatea de acum ca nivelul ridicat de concurenta e 
insotit de un nivel ridicat de specializare si (comparand cu trecutul) putem 
sa spunem poate ca o societate concurentiala presupune in general o 
diviziune a muncii (specializare) mai mare. Si sigur ca asta implica si o 
alienare mai mare. De-asta as nuanta (cel putin) povestea aia despre talente 
care aparea la un moment dat in mailurile lui Stefan C.

Tot in ce scria Stefan Iancu se pot citi mai multe lucruri pe care i le-as 
fi spus lui Stefan Cojocaru, si anume: ca o societate intr-un stadiu 
revolutionar avansat nu presupune asa cum sugereaza analogiile lui Stefan 
C., renuntarea la anumite categorii de bunuri (faptul ca ne dispensam de 
cosmetice si ne multumim cu paine); in general, nu e vorba de a renunta la 
bunuri materiale sau la anumite categorii de bunuri materiale, ci de a 
schimba raportul la ele - backgroundul proiectului nu e unul ascetic, ci 
unul creativ, estetizant.

Pe de alta parte, la sfarsitul unuia dintre mailuri, Stefan Iancu zicea ca 
nu intelege de ce zic ca atenuarea diviziunii muncii va duce la o remediere 
a scaderii nivelului de bunastare (ca urmare a unui eventual declin in 
ideologia consumerista). Sigur, _in sistemul actual bazat pe ideologia 
consumerista_, diviziunea muncii sporeste productivitatea si atenuarea 
diviziunii muncii diminueaza productivitatea. Dar un declin al atasamentului 
fata de ideologia consumerista intr-un segment al populatiei inseamna o 
crestere a atasamentului fata de o cultura alternativa. Din ce in ce mai 
multa lume se prinde ca cultura mainstream e stupida si isi creeaza formele 
proprii. Se pot da multe exemple de felul asta: o agricultura intensiva, 
agresiva, neecologica si uniformizanta e boicotata de o parte a populatiei 
care incurajeaza o agricultura ecologica, care pastreaza specificitati 
locale, incurajeaza o creativitate in procesele de productie etc. Tot in 
exemplul asta se poate vedea cum e atenuata si diviziunea muncii (ferme mai 
mici, legaturi mai stranse intre ferme si restaurante...). Deci, faptul ca, 
in conditiile in care cultura de consum va cunoaste un declin va duce la o 
diminuare a profiturilor actionarilor de la McDo (sau chiar la inchiderea 
acestor cantine rusinoase) nu va duce neaparat la aparitia unor cetateni 
malnutriti, pentru ca, e de presupus, pe masura ce se vor prinde ca cultura 
de consum e stupida, isi vor crea noi forme proprii de 'productie', mai 
creative, care vor raspunde (mult mai bine) propriilor asteptari.

Sigur, ramane problema pe care o punea Stefan Iancu intr-unul din mailuri, 
si anume in ce masura poti fi creativ atunci cand produci anumite obiecte 
(care la prima vreme par in sine alienante, de exemplu ciment). Un raspuns 
clasic la asta (pe care Dragos il dadea intr-o veche discutie) e ca pentru 
astea se poate apela la tehnologie (asa sugera si Marx), dar nu mi-e clar in 
ce masura ideea asta e consistenta cu o critica a alienarii.

Silviu

_________________________________________________________________
Téléchargez MSN Explorer gratuitement à l'adresse 
http://explorer.msn.fr/intl.asp