Re: despre persoane (1) - ultimele mailuri ale lui Gigi

Las la o parte ca nu se intelege nimic din pozitia asta a rortiori sau a wittgensteiniori sau whatever - nu se intelege nimic mai mult decat ca mi se spune fie ca (1) cineva crede ceva fara sa poata sa spuna de ce (si uneori totusi pare a avea aerul sa ne convinga si pe noi sa credem acelasi lucru); fie ca (2) cineva vrea sa ne convinga ca _deja_ credem ceva si nu mai putem sa scapam de asta, orice am face si oricate probleme ne-am pune; fie, in sfarsit, ca (3) cineva nu stie cum sa scoata camasa si joaca pe ambiguitatea dintre (1) si (2), doar - doar iese ceva... ceea ce nu e o tactica noua in filozofie (desi criticata serios de Popper). Dar astea toate le-am mai spus despre toate devizele de tipul 'nu gandi, priveste...' etc. si cu alte ocazii: bref, cred din ce in ce mai tare ca trebuie sa rezistam tentatiei de a fi pacaliti sau vrajiti de o retorica de felul asta: 'eu spun ceva, am pretentia sa ma crezi, sa ma iei in serios, dupa care spun ceva in meta care arata ca nici eu nu mai iau in serios'. Mi se pare ca sub aspect practic, atitudinea inteleapta in fata unora care vor sa ne prezinte lucruri de felul asta este sa intoacrem spatele, ridicand din umeri, pentru ca in realitate nu s-a sustinut nimic - totul nu e decat un bluf (ceea ce recunosc si ei, mizand probabil pe ideea ca 'plus c'est gros, plus ca passe' - cu cat e mai gogonata, cu atat merge mai bine: faptul ca ei insisi recunosc ca nu sustin nimic poate sa ne faca sa ne gandim ca de fapt e ceva mai profund acolo, pentru ca nu se poate ca indivizi relativ populari sa nu sustina nimic; dar de fapt _nu se sustine nimic_ deci nu avem de ce sa ne facem probleme, totul e ca si cum nimeni nu ar fi spus nimic; iar daca se va insista sa ni se 'arate', sa ni se 'dea peste mana', sa fim 'corectati' ca vorbim sau gandim prost fara sa ni se spuna de ce, eu propun sa chemam politia; secolul lui Rorty si Wittgenstein e plin de indivizi care vroiau sa ne arate, mai mult sau mai putin cu forta si fara sa ne explice nimic, ca moralitatea ne pretinde sa facem ce spun ei, sfarsind prin a ne arata drumul spre camerele de gazare; eu m-am saturat sa mi se spuna sa ascult; vreau explicatii!). Revenind la fragmentul de mai sus, tot ce vreau sa zic e ca (poate dintr-o deficienta de formulare) exemplul cu a fi fatarnic mi se pare jignitor; de fapt, a inceput din ce in ce mai mult sa mi se para jignitor si complet inacceptabil ca cineva sa aiba pozitii care spun despre ele insele ca se sustrag oricarei argumentari rationale si ca nu pot fi criticate in nici un fel; e ca si cum eu explic cuiva ceva si interlocutorul se face ca nu aude sau isi pune mainile la urechi; iar faptul ca totusi nu se intampla asa, ca aici poate ca cineva doar mimeaza asemenea pozitii, ca e vorba despre o discutie de principiu si nu de ceva 'pe bune' incepe sa ma convinga din ce in ce mai putin...