>de pilda, sa nu-i ranesc cuiva sentimentele; dar ce sens
nu cred ca a te raporta la cineva ca la o persoana inseamna sa ai grija sa nu ii 'ranesti sentimentele' (expresia are o duhoare de statut, e dizgratioasa etc...; se pot gasi usor exemple in care a trata pe cineva ca o persoana, de exemplu, incercand sa o faci sa fie lucida, revine tocmai la a ii 'rani sentimentele'....... nu insist)
>are: 'am grija sa _nu-mi_ ranesc sentimentele'? si sa nu mi se spuna >ca asta e echivalent cu 'am grija sa nu sufar afectiv', fiindca e>altceva; [oooops, acum imi pica fisa: asta e genul de exemplu
nu inteleg prin ce e altceva; reluand exemplul, daca stiu cumva ca cineva insista sa fiu mai lucid, imi arata tot felul de lucruri care m-ar face sa cred ca nu e justificat ce fac sau cred sau astept etc., pot sa refuz sa frecventez persoana respectiva de frica 'sa nu imi fie ranite sentimentele', pot sa ma fac ca nu il aud, sa cer oamenilor cu care stau sa nu il frecventeze sub cuvant ca ala ar fi un om rau (a se citi - 'care spune lucrurilor pe nume') sau mai stiu eu ce alte ineptii de acelasi fel. Prin urmare, chiar daca ranirea sentimentelor ar fi importanta pentru a declara ca tratam pe cineva ca persoana, tot nu vad nici o asimetrie intre mine si altcineva. Dar, oricum, ranirea sentimentelor nu e nici pe departe relevanta pentru a trata pe cineva ca o persoana, ba chiar e de cele mai multe ori un indiciu bun pentru faptul ca in realitate are loc contrariul....
>pe care silviu nu-l va inghiti fiindca el considera ca nu trebuie >niciodata sa am grija sa nu-i ranesc cuiva sentimentele - iar asta >fiindca zice ca asta se intampla doar in telenovelas; eu nu >sunt de acord, dar e alta poveste; exemplul poate fi inteles] >in sensul asta, daca in loc de 'a te raporta la cineva ca la >o persoana' iau 'a-ti pasa de cineva', atunci, fiindca de mine nu-mi >pasa niciodata asa cum imi pasa de altcineva, as putea spune >ca nu ma raportez niciodata la mine ca la o persoana; >- pe de alta parte, sigur, uneori am grija de corpul meu, il spal, >il tratez de boli etc. dar pot sa consider fie ca am grija de >corpul meu, fie ca am grija _de mine_; totul tzine de atitudine, >IMHO; >- in fine, intr-un sens nu e nimic privilegiat cu mine; [adresare >directa catre Silviu:] atunci cand iti spun ca sunt la fel de sigur >ca tu existi pe cat sunt de sigur ca eu exist se vede ca nu e >nimic privilegiat cu mine; > >la 2. pot fi de acord cu tot ceea ce se spune, in mare; pot >sa folosesc 'stefanov' in loc de 'eu'; sa vedem totusi, mergand pe >exemplele lui Silviu cu contrafactualii, daca nu avem uneori>probleme; eu inteleg destul de bine "daca eu as fi Silviu...", in
cand spun 'daca eu as fi Gigi' (ca sa se potriveasca exemplul) nu vreau sa spun ca se va intampla nu stiu ce daca eu as fi acelasi cu Gigi (aceeasi persoana), ci ceva de felul 'Daca eu as fi _in locul lui Gigi_ - in cutare situatie, cu cutare trasaturi etc.). Nu are sens sa zic 'Daca eu as fi Gigi' in alt sens decat in asta, pentru ca nu s-ar mai intelege nimic: nu e nimic contradictoriu sa zic ca as face nu stiu ce in situatia lui Gigi - in cutare si cutare conditii, in schimb _e o contradictie_ daca vreau sa spun pur si simplu ce as face daca eu n-as fi eu, in sens tare, adica daca ar fi vorba despre o alta _persoana_ si nu despre alte conditii sau situatii decat cele reale. Tocmai pentru ca o persoana nu e reductibila la nimic empiric se pot formula necontradictoriu contrafactuali atunci cand ceea ce se inlocuieste sunt circumstantele, situatiile etc., dar nu se pot formula necontradictoriu contrafactuali in care antecedentul ar fi in sens strict ceva de genul 'daca eu nu as fi eu'.
>schimb nu inteleg mare lucru dintr-o propozitie care incepe>cu "daca Stefanov ar fi Silviu"; tot ce vreau sa spun, fara a
nu inteleg; propozitia asta ar putea-o spune foarte bine altcineva decat noi doi, si anume in sensul indicat mai sus, referitor la conditii si situatii si nu la faptul ca o persoana ar fi alta persoana: bogdan ar putea zice 'daca Gigi ar fi Silviu, ar face nu stiu ce...'. Iar tu nu ai putea zice asta numai pentru ca nu e uzual sa vorbim cu nume proprii despre noi insine, insa asta nu are nimic de a face cu faptul ca ne consideram sau nu ne consideram persoane.
>intra acum in tot felul de detalii, este ca numele proprii au >ceva mai 'impersonal' decat 'eu' si 'tu'; aici poate ca sunt >influentat de niste chestii care apar pe la sfarsitul caietului >albastru; > >la 3. nu stiu ce sa spun; atat cat am inteles, sunt de acord >cu tot ce se zice acolo; lucrurile par incalcite, dar tocmai >pentru ca exista tendinta de a discuta teoretic despre el, >de a face distinctii etc. si pe mine ma prinde chestia asta, >dar incerc sa rezist :-) > >g. s. >