RE: alte nenorociri (fatza B)

["Radiana Folescu" <fradiana@pcnet.ro>]

-----Original Message-----
From: owner-filos-teor@fil.unibuc.ro
[mailto:owner-filos-teor@fil.unibuc.ro]On Behalf Of Stefan Iancu
Sent: Thursday, May 17, 2001 1:45 AM
To: lista filosofie
Subject: Re: alte nenorociri (fatza B)


> >  O intrebare mai potrivita as formula-o in termeni mai neutri de genul:
"E ok
> > sa te droghezi?" Chiar daca as raspune 'nu' la intrebarea asta, tot nu
ar fi
> > pentru ca drogurile ne dau niste avantaje 'unfair'. Desi o problema
este; ma
> > gandesc la o pastila care i-ar transforma brusc pe timizi in vorbareti,
> > ramanand la fel de lucizi si fara sa fie alterata starea de constiinta.
>
> Ce problema e aici? Enumeri cateva variante de raspuns cu care nu esti de
acord:
> avantaje nepermise; ideea ca nu e "natural'; ideea ca are valoare doar
ceea ce e
> obtinut prin efort personal. Nici eu nu sunt de acord cu variantele astea
de
> raspuns, dar mai mult - nu vad vreo problema cu timizii-vorbareti.
> Tu zici:
>
> > Singura obiectie care mi se pare ca ramane
> > in legatura cu drogurile e cea cu 'fericirea artificiala'.
>
> Cum se aplica asta la chestia cu timizii? Din ce spui mai jos nu pare sa
reiasa.
> In genere, daca un drog ii poate face pe oameni sa-si depaseasca
inhibitiile,
> "fara sa fie alterata starea de constiinta", de ce ar fi asta o problema?

>Pai nu m-am incumetat sa dau un raspuns pentru ca implica putina
>soap-philosophy si asta nu prea e pe gustul nimanui (dintre noi). Nu vad
>cum
>un raspuns direct ar evita notiuni ca 'sensul vietii'. Sa ma explic: de
>obicei privim chestia asta cu sensul vietii ca pe ceva care intra in
>schema
>scop/mijloc. "Ce sens are viata?"(de acord, suna oribil :-) e tot una cu
>"Ce
>scop are viata?", adica exista aici ideea unei finalitati; chiar orice
>formulare de tipul 'Trebuie sa' pare sa implice ideea unui scop care
>trebuie
>atins (vezi dificultatea lui Kant de determina 'interesul pe care oamenii
>il
>pot avea in moralitate' - formularea ii apartine- si solutia partiala
>gasita
>in postulatul liberatii, adica posibilitatea ratiunii de a fi motivata
>doar
>de reprezentarea ideii de datorie). Numai ca lucrurile nu stau asa: nu ne
>investim vietile cu sens numai in masura in care sunt orientate spre si
>ating un scop, indiferent cum. Adica, de fapt nu suntem de acord ca
>>urmarim
>un scop punctiform, ceea ce exprimam de obicei prin ideea ca ceea ce
>conteaza este 'calatoria', ca scopul este chiar calatoria, in fine, tot
>>ce
>tine de metafora drumului care nu este drum spre ceva, desi poate parea
>asa,
>ci doar un drum initiatic - ideea ca mijlocul si scopul sunt unul si
>acelasi
>lucru si nu pot fi despartite.
>Ei bine, 'fericirea ca stare mentala' e un astfel de scop punctiform pe
>care
>nu-l putem investi cu valoare (din nou asta se leaga cu Kant si >demnitatea
>de a fi fericit). Cine nu accepta asta trebuie sa accepte sa fie conectat
>la
>o masina care ii stimuleaza creierul si il tine intr-o stare permanenta >de
>euforie (si cine s-a uitat cu atentie la Matrix si nu s-a lasat prea
>indignat de kung-fu ar fi vazut ca si despre asta era vorba acolo). Si, >ca
>sa leg asta cu problema pastilei care ii transforma pe timizi in
>vorbareti,
>sa ducem la limita experimentul: pot sa imi fac mental o schita ideala a
>lui
>Stefan-perfect, un model idealizat a ceea ce vreau sa fiu din toate
>punctele
>de vedere (fizic, in privinta cunoasterii, abilitatilor de tot felul,
>caracter moral, relatii sociale, etc) si presupun ca exista o masinarie
>magica care ma transforma brusc in tot ce vreau sa fiu. Apas buntonul >rosu
>si sunt Stefan-perfect. E usor sa realizezi ca asta nu prea rezolva nici >o
problema; adica rezolva tot felul de problemutze, dar nu rezolva >Problema.
E
>ca si cum nu as fi avansat deloc si trebuie sa o iau de la capat, sa ma
>intreb ce trebuie sa devin, etc.
>De aici nu trebuie trasa concluzia ca nu e ok sa apas butonul rosu, ci
>doar
>ca e inutil, intr-un sens esential, sa il apas. Daca l-am apasat
>gandindu-ma
>ca am rezolvat Problema, m-am inselat; daca l-am apasat doar pentru ca
>sunt
>grabit sa ajung cat mai departe, sa fiu cat mai mult, atunci e ok.
>ai aplicat: de ce e dubioasa ideea cu pastila timizi-vorbareti? A fi
>vorbaret, a avea relatii sociale armonioase, etc, presupun mai mult decat
>ideea unei abilitati, anume ideea de 'valoare', de 'virtute', care la
>andul
>ei presupune ideea de alegere libera (si, la urma urmei poate ca m-am
>grabit
>sa spun ca argumentul asta nu poate sa aiba nimic de-a face cu ideea de
>merit). Nu e nimic in neregula cu a lua pastila pentru timizi, dar doar
>atata timp cat esti constient ca nu poate exista o pastila pentru
>'mantuire'
>(please, nu va impiedicati de vocabularul crestin, e o modalitate de a
>pune
>o idee). Ma contrazic? It all comes down to this: a fi comunicativ ori e >o
>simpla abilitate ca cea de a scrie (si atunci pastila e ok), ori e o
>valoare
>si atunci pastila nu e posibila din motive axiologice (si nu tehnice,
>haha).
>Am terminat. Am batut rau campii? Daca da, atunci macar sper ca am stors
>ceva din ei si nu i-am batut degeaba. :))

nu cred ca ai batut campii, insa eu nu vad nici o problema pe aici. totul
depinde de felul in care ne raportam la ne-abilitatea de a fi vorbareti a
timizilor. daca vedem chestia asta ca pe un defect (cum de obicei este
cazul)care poate avea un remediu, atunci este ok. sa se foloseasca
respectivul remdiu, asta ca in cazul tratamentului unei boli. acuma, ideea
este ca eu nu vad in ce alt fel poate fi vazuta o astfel de ne-abilitate,
decat ca un defect remediabil (din pacate insa nu exista un remediu chimic
care sa te faca sa treci usor peste asa ceva). si nu vad cum in alt fel ai
vedea faptul ca esti plictisit sau tracasat de munca, decat ca niste defecte
remediabile. sigur, poate suna cam hedonist acest tip de gandire, insa ideea
e ca toate cacaturile care ti se intampla e ok sa fie privite ca niste boli,
care, daca se pot vindeca, e ok sa fie vindecate.

cam atat,
radiana.

Stefan-imperfect