Re: Re: Re: alte nenorociri]

["Stefan Iancu" <siancu@home.ro>]

> draga Stefan,
>
>     nici eu nu prea credeam in campaniile astea de masa, pana cand am
auzit
> de o campanie foarte interesanta inceputa de ministerul sanatatii din
Anglia
> prin 1950 si care a durat vreo cincisprezece ani, campanie in care se
facea
> nici mai mult nici mai putin decat reclama la spalatul pe maini (si in
alte
> locuri) si la folosirea sapunului cu incredere. Acum, cei care merg cu
> metroul poate au observat campania "noua ne pasa" care militeaza pentru
> utilizarea deodorantului si a sapunului, ideea e ca daca poti vinde o
> nenorocita de bere punand afise pe pereti , poti convinge si o mare parte
a
> populatiei ca drogutrile sunt rele. Nu pe toata lumea, pe "adevarati" nu o
> sa-i convingi asa usor dar ei sunt neglijabili  ca numar. Sa nu ne
inchipuim
> ca toata lumea are spiritul critic atat de dezvoltat incat sa nu "cada" in
> capcana acestor campanii publicitare. Nu le pretind o eficienta 100 %, dar
> ele combinate cu alte masuri pot diminua consumul de droguri intr-o
> sociatatea in care acesta ar fi legiferat, ganditi-va la campaniile
> anti-tutun, care au functionat in state precum California.
>   Educatia din partea autoritatii suna foarte prost in tarile din estul
> europei, dar nu atat de prost in tarile din vestul aceluiasi continent. Ea
> este un mijloc acceptabil , din punct de vedere al rezultatelor, de a
> determina o modificare a perceptiei generale in legatura cu anumite
lucruri.
> Ganditi-va la ceea ce se intampla in franta, anglia sau germania in ceea
ce
> priveste lupta  impotriva xenofobiei al carei campion este statul, fie
> direct , fie indirect dand bani ong-urilor.
>         Imi place modul idealist in care pui problema "discutii de
principiu
> si model personal" dar acest lucru nu e posibil dacat intre persoane cat
de
> cat ok dupa standardele nostre, indraznesc sa spun, elitiste. Exista
> suficienti de multi indivizi care nu au asemenea discutii de principiu cu
> prietenii, si mai mult nici nu au acces la un model personal al unei
> persoane ok. Cu astia ce facem?
>         Mie mi se pare ca noi prea ne luam numai pe noi drept criteriu de
> referinta, ceea ce pentru noi ar parea principial important, pentru altii
ar
> putea parea o prostie sinistra. Daca e sa gandim o strategie de lupta
pentru
> o idee atunci trebuie sa ne gandim la cat mai multe mijloace prin care
putem
> s-o facem cunoscuta unui numar cat mai mare de oameni.


Ar fi foarte problematic sa-mi demonsrezi ca exista cazuri in care
campaniile oficiale de educatie au reusit, si la fel de dificil sa-ti
demonstrez eu ca niciodata nu au reusit. O oarecare influenta pot avea in
anumite chestiuni, dar... Un exemplu in favoarea ta ar fi cred campania care
e acum pe MTV impotriva fumatului, care e destul de isteata (sunt spoturi
'publicitare' de genul: pustanul X - face aia, face ailalta, e meserias SI
NU FUMEAZA!). ramane de vazut ce efact are. Dar iti dai si tu seama ca venit
de la scoala sau de la parinti, sau de la oficiali, mesajul asta nu are nici
o sansa. Autoritatile astea s-au discreditat de mult si inainte ca un pusti
(sau eu) sa le ia in serios trebuie sa demonstreze ca o merita. In primul
rand ca nici nu ar fi dispusi sa promoveze un mesaj de genul: "E bestial sa
fii drogat. Dar eu vreau sa fiu treaz cand fac sex!". Zici ca pe 'adevarati'
ii convingi mai greu, dar tu pe cine vrei sa convingi? Pentru ca ei sunt cei
care o sa ajunga cel mai des la dezintoxicare si colegii lor o sa-i urmeze
cu de 10 ori mai multa ravna decat panourile de la metrou (care o sa fie,
desigur, pentru fraierii cuminti). Ideea e nu sa faci ca din ce in ce mai
multi sa fie cuminti, ci sa extermini distincitia tocilar/tip de gasca (in
formularea lui Silviu).
Spui ca 'discutiile' nu merg decat pentru unii. Poate... desi sunt curios cu
cati 'cocalari' ai incercat tu sa vorbesti. Insa recunoasti ca e de ajuns ca
X sa-si ia pantaloni largi sau Tupac sa-si puna sapca invers si a doua zi
toti 'baietii' de la bloc o sa aiba pantaloni largi si sapca invers. Asta e
modelul personal.

Stefan