Re: Re: alte nenorociri]

["Stefan Iancu" <siancu@home.ro>]

----- Original Message -----
From: "Silviu Mihai" <silviu_mihai@hotmail.com>
To: <filos-teor@fil.unibuc.ro>
Sent: Friday, May 11, 2001 1:39 AM
Subject: Re: Re: alte nenorociri]


> S-ar putea ca ceea ce e gresit in modul cum ne gandim la toate astea sa
fie ca educatia noastra filozofica ne face sa cautam mereu solutii
principiale la probleme, inclusiv la probleme politice. Eu sunt ultimul din
lume care sa obiectez la asta; alte variante ar fi imposibil de aparat
impotriva unei obiectii de arbitrarietate. Totusi... Admitand ca avem in
minte o solutie care ni se pare buna principial si demna de acceptat, desi
ar duce la consecinte pe care nu suntem dispusi sa le acceptam, poate ca
putem sa ne imaginam si alte scenarii decat acceptarea ei, impreuna cu toate
consecintele rele care decurg din ea, sau neacceptarea ei... Ce vreau sa
zic: pe scurt, urmatorul lucru - ca putem sa actionam politic (adica in timp
real, istoric, nu in situatii de tip experimente mentale si modele de
argumentare) astfel incat sa impunem incet-incet solutiile care ni se par
principial bune, fara ca prin asta sa dam voie sa apara si consecintele
nedorite. De exemplu, eu cred intr-a! devar ca argumentul lui Lali e corect
aici, si nu exista motive ca drogurile sa fie interzise, indiferent de
consecintele lor sociale. Asta inseamna ca in principiu trebuie sa
recunoastem ca e corect sa fie asa, indiferent de consecinte, si ca asa ar
trebui sa actionam etc etc. Lucrul asta nu va fi nesemnificativ pentru
practica, adica el ar trebui sa fie luat in seama de catre politicieni, si
nu desconsiderat in numele pragmatismului, realismului, oportunismului etc.
In acelasi timp insa, ce vreau sa spun e ca nu va fi singurul lucru
semnificativ, pentru ca putem sa prevenim efectele nedorite: ridicarea
interdictiei de a lua droguri are sanse ca pe termen lung sa micsoreze
pretul, pentru ca micsoreaza costurile de risc, si deci criminalitatea e
putin probabil sa ia un asemenea avant. Pe de alta parte, dezincriminarea
legala va duce (se poate spera, daca e insotita de o educatie adecvata) la o
demitologizare si la o banalizare a drogurilor, asa cum se intampla acum cu
alcoolul! (pentru un copil de 13 ani interdictia legata de alcool
functioneaza cu efecte de mitologizare, in schimb pentru majoritatea
persoanelor nu exista nimic misterios legat de alcool). Dezincriminarea
drogurilor si in general liberalizarea societatii au pe termen lung efecte
benefice, pentru ca purifica mentalul colectiv de tabuuri si maturizeaza
populatia. Ok, vom putea fi intrebati daca acceptam efecte drastice pe
termen scurt de dragul acestor consecinte pozitive pe termen lung, dar mie
asta mi se pare o intrebare sterila care nu are aplicatie in nici un moment
din viata practica, adica e inutila pentru politicieni sau pentru cei care
vor sa ia decizii. Niciodata deciziile nu se iau sub obsesia unui context
dat in care valorile nu au alta sansa decat sa intre in conflict;
dimpotriva, incercam sa ne planificam actiunile in mod inteligent astfel
incat asemenea lucruri sa nu apara. De exemplu, punem la punct un program de
educatie prealabil legalizarii drogurilor, incepem cu drog! urile usoare,
facem experimente pe comunitati restranse etc. Repet: problema de a alege in
mod transant si univoc, o data pentru totdeauna, intre cele doua argumente
(cel prezentat de Lali si cel prezentat de Stefan) mi se pare o problema
falsa, sterila; nu vreau sa se inteleaga ca sunt pentru o realpolitik in
care argumentele etice sau principiale vor fi sacrificate pe altarul
pragmatismului; dar nici nu mi se pare ca are prea mult sens sa ne jucam cu
dileme scolaresti de tipul asta. Mi se pare mai util sa ne imaginam solutii
la probleme politice, care, spre deosebire de ghicitorile de acest gen, sunt
caracterizate de faptul ca nu au o varianta unica de raspuns corect a carei
existenta e garantata, ca in matematica, de insasi formularea problemei, si
de faptul ca rezolvarea lor nu e algoritmabila. Cu alte cuvinte, in loc sa
ne chinuim sa alegem principial intre primul si al doilea argument, propun
sa incepem sa cautam solutii pentru problema practica 'cum sa facem ca, o
data ! ce am vazut ca trebuie sa legalizam drogurile, sa reusim sa facem
asta la costuri sociale mici si intr-o maniera cat mai civilizata'.
> Silviu
>

Partea I: Inteleg ca tu vrei sa contesti faptele; adica nu faptul ca
legalizarea ar avea consecinte imediate dezastruase, ci ca pur si simplu
consecintele astea nu sunt necesare, ba sunt chiar sunt (si) efectele
incriminarii consumului. Tind sa fiu de acord cu asta, desi vreau sa pastrez
o rezerva pentru ca ce discutam e o teorie stiintifica! (atata timp cat tine
de fapte). Mai mult, a ajunge la starea de fapt dezirabila, adica cea in
care consumul de droguri nu face victime (cu exceptia celor care urmaresc in
mod expres dependenta si eventul moartea), poate sa fie ceva mai complicat
decat sugerezi tu. Nu degeaba in exemplul meu erau vizati adolescentii;
atata timp cat tinerii sunt asociati (de catre ceilalti si de catre ei
insisi) cu iresponsabilitatea, teribilismul, lipsa de discernamant,e de
presupus ca heroina o sa faca victime printre ei. Prin urmare, a avea
heroina legalizata si in acelasi timp no victims presupune cel putin o
'revolutie comportamentala' serioasa, dezinfantilizarea tinerilor, depasirea
rolurilor de varsta, etc, etc. Desigur ca a pune problema asa e un pas
inainte, in sensul ca am admis cel putin ca consumul de droguri nu e rau in
sine, etc. Dar sa presupunem ca incercam sa facem un pas si inspre starea de
fapt pe care o dorim (cea in care putem legaliza drogurile pt ca nu sunt o
problema sociala): ce am face? Pai un prim pas ar fi 'demitologizarea', de
exemplu, un numar de persoane 'respectabile' ar admite ca folosesc heriona
din cand in cand si ca nu vad nici o problema in asta, nu sunt dependenti,
etc. Pare un prim pas rezonabil, nu? Dar daca efectul, in canditiile in care
ceilalti sunt cum sunt e invers? Cei care sunt impotriva consumului de
droguri din pricina consecintelor sociale pot sa spuna ca ceea ce se va
intampa va fi ca adolescentii vor intelege de aici ca e ok sa iei heiona de
3 ori pe zi. Daca demitologizarea e sa se intample, poate ca se intampla la
a doua generatie de adolescenti care gasesc deja dopajul ca pe o practica
'normala'. Insa ce faci cu primul rand de victime?
Tot ce incerc sa spun e asta: poate ca trecerea de la o stare de fapt la
alta e o chestie foarte complicata.

Partea II: ce mi se parea mai interesant in discutia primelor argumente era
chestia cu cosecinte sociale vs. drepturi. Tu ai contestat ca aici (cu
drogurile) am avea o dilema tare de genul asta, ceea ce poate fi asa, dar
problema tot ramane pt alte cazuri. Problema generala e asa: respectarea
anumitor drepturi stabilite in mod clasic liberal dupa principiul
compatibilitatii liberatilor sau al actiunilor non-violente intra cateodata
in contradictie cu 'maxima fericire a maximului nr de oameni' (asa as
transpune chestia cu consecintele sociale).
Exemplul lui Kant: unui criminal i se poate propune urmatorul targ: executa
pedeapsa, sau accepta sa fie cobai pentru un medicament posibil mortal, dar
daca scapa este liber. Este de acceptat a doua varianta? Ea poate duce la
avantaje uriase pt umanitate daca medicamentul este ok.
Conflictul consecinte/drepturi are multe aplicatii; alta interesanta e cea
cu armele. A detine o bomba e in sine non-violent, deci a interzice
detinerea si comertul este o incalcare a dreptului de proprietate. Daca
interzicem asta, este doar de teama consecintelor. Ce ai sugera aici?
Educatia maselor incat sa nu ne mai fie teama ca cineva ar vrea sa explodeze
bomba?
Cu alte cuvinte, tu, atunci cand ai contestat ca consumul de droguri duce
necesarmente la situatii de fapt nasoale, pari ca accepti implicit ca daca
asta nu e adevarat, atunci ele trebuie interzise definitiv. Caz in care
trebuie sa explici de ce permiti alte lucruri cu consecinte sociale rele
doar in virtutea noriunii de drept.