Category Archives: opinie

Cea mai mare problema a romanilor (sau macar una dintre cele mai mari)

Nu e nimic extraordinar. E un lucru pe care multi dintre noi il stiu. Doar ca mereu ne sunt fluturate prin fata ochilor tot felul de chestii si ne e greu sa fim atenti la una singura. Se tot vorbeste despre politicieni si guvernanti varza sau corupti, despre judecatori, jurnalisti, politisti, medici sau profesori care primesc mita, despre probleme economice, sociale, internationale si de nu mai stiu care fel, despre criminalitate, inundatii, mafie, urbanism si despre tot felul de alte treburi.

Am observat insa un lucru. In viata de fiecare zi nu te izbesti de problemele astea. Te izbesti, in schimb, tot timpul, de alti romani. In fiecare zi trebuie sa te enervezi sau sa te simti prost din cauza oamenilor din jur. De ce?

Continue reading

Dreptul la replica: Soferul despre pietoni

La postul in care scriam ca i-am impusca pe toti soferii cu o raza verde (ok, nu scriam chiar asta, dar nu mai conteaza; oricum n-ati citit postul ala; iar daca l-ati citit, ati citit pe sarite; iar daca nu ati citit pe sarite, l-ati uitat) am primit si un comentariu interesant (da, inca nu terminasem propozitia) din partea unui sofer. Si nu un sofer oarecare, ci Nenea Cosmos insusi. 🙂 Ne-am gandit sa-l scoatem in fata, fiindca poate mai discutam. Ceea ce si facem.

Continue reading

Internet – The Next Step?

A few days ago we were reading this post on how could the Large Hadron Collider change the Internet. In short, the author’s point was this. In 1990 CERN created the World Wide Web as a response to the scientists’ needs to exchange information. WWW has changed the face of the Internet.

[image source here]

Now, with the LHC, scientists’ needs have changed. New problems arise. The answer to these new problems might, as the WWW did, revolutionize the Internet one more time.

Continue reading

Reruns (16) – Cum a ajuns Gramo pe Internet Archive

Prin februarie 2007 Gramo a postat o mica chestie audio. Putinele reactii ale comentatorilor romani (probabil bine intentionate) au fost de genul “trebuie sa schimbi asta, aia si cealalta”.

Dupa aproape un an de zile am descoperit ca piesa respectiva a fost utilizata (cu respectarea licentei Creative Commons) de un tip din Spania ca fond sonor pentru recitarea unei poezii.

O poezie scrisa de Leon Felipe, un poet spaniol care in a doua parte a vietii a trait in Mexic (a fost unul dintre poetii preferati ai lui Che Guevara, alaturi de Pablo Neruda, Nicolás Guillén, César Vallejo, Julio Cortázar s.a. – vezi aici si aici). Despre Don Quijote.

Inregistrarea a ajuns pe Internet Archive. Am pus si noi o transcriere a poeziei pe blog. Reactii romanesti? Banuiti, nu? 🙂

Si din nou Gramo nu s-a putut abtine sa nu generalizeze (un pic). Am observat asta la romani – nu sunt constructivi. Uneori de vina sunt falsele sentimente de superioritate pe care le avem unii fata de altii, alteori e vorba de invidie. Alteori, pur si simplu, asta e.

E mai la indemana sa darami, sa minimizezi sau sa ignori ceea ce incearca sa faca alt om, in loc sa incerci sa iei ce e bun, sa-ti utilizezi creativitatea si sa adaugi ceva in plus. 🙂

Street Art la ICR (si o faza extrem de nashpa)

E vorba despre expozitia Freedom for Lazy People! de la ICRNY. Povestea o stiti. Daca nu, puteti sa cititi aici si aici (LE: sau aici). Faza cu poneiul e de-a dreptul delicioasa. Cat de varza trebuie sa fii ca sa-ti inchipui ca o svastica pe fundul unui ponei roz reprezinta propaganda nazista? 🙂 Un comentator (la primul articol) a prins bine ideea: “Imaginati-va cam in cat timp te-ar fi ridicat Gestapo-ul daca ai fi facut in Germania nazista un magarus roz cu simbolul lor tatuat pe fund.”

Iar cu reprosurile de obscenitate sau lipsa de respect fata de religie chiar n-avem timp sa ne batem capul. N-am vazut decat niste imagini din expozitie (cele din primul link de sus), iar acolo nu era nimic obscen. Si chiar daca ar fi fost, arta e uneori obscena si lipsita de respect fata de tot felul de chestii. Asta e. 🙂

Continue reading

Wittgenstein – O conferinta despre etica

Ceea ce urmeaza e o lectura publica (virtuala). Si un soi de experiment (cautam de ceva timp un site pe care sa poti pune si prezentari in format video si slides):

Daca vi se pare prea mic scrisul puteti da click pe “Full screen” 🙂 Iar mai jos aveti o varianta doar cu audio (dar sunetul e mai de calitate) si slide-uri:

Continue reading

Reruns (4)

[Atentionare: in postul acesta apare la un moment dat un “cuvant tare”; in cazul in care va deranjeaza sa cititi asemenea cuvinte, puteti sa nu mai cititi in continuare 🙂 ]

Din categoria “daca doriti sa revedeti”, astazi va prezentam cele 3 posturi ale lui Gramo din seria Cand “ceva” devine arta.

Primul reda o intamplare weird (din cauza ca e si amuzanta si revoltatoare in acelasi timp) petrecuta la Bienala Tinerilor Artisti (un eveniment despre care Gramo-girl a scris multe posturi prin octombrie 2006, fiindca a facut voluntariat acolo; vezi, de pilda, aici si aici)

In al doilea post e pusa (la modul serios) intrebarea: “In ce conditii un cacat poate fi o opera de arta?” O alta intrebare e prezenta in fundal: “Ce este arta?”

Ultimul post din aceasta serie nu contine, in esenta, decat o poza funny si reprezinta, intr-un sens, reactia lui Gramo la lipsa de interes a cititorilor pentru primele doua posturi.

Amprentarea romilor nomazi din Italia

Se discuta despre asta si la Zoso, si la Arhi. Zoso pare sa spuna, in principiu, ca amprentarea e ok, fiindca e o modalitate prin care italienii incearca sa se protejeze, sa reduca infractionalitatea s.a. Arhi pare sa spuna ca nu e ok, fiindca se creeaza un precedent (aici n-am inteles daca un precendent pentru discriminare sau pentru amprentare, sau pentru ambele).

Lucrul care ni se pare noua esential in toata povestea este daca masura e discriminatorie sau nu.

Continue reading