Aici e criogenizat vechiul “gramo.ro”. Nu vor mai apărea posturi noi pe blog, iar vechile posturi conțin o mulțime de chestii care nu mai funcționează și pe care n-o să le mai repare nimeni. It was a nice ride, though.

Urmează o listă de posturi la nimereală:

Sa ne inrolam, deci!

Ministerul Apărării desfăşoară prin birourile informare-recrutare judeţene, în perioada 26 mai -11 iulie a.c., activitatea de recrutare a tinerilor candidaţi, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 26 de ani – băieţi şi fete -, pentru profesia de soldat şi gradat voluntar în unităţile din subordine.

Pentru această serie de pregătire, care începe la 1 septembrie, sunt disponibile 2627 locuri (300 pentru candidaţii cu stagiul militar satisfăcut şi 2327 pentru candidaţii fără stagiul militar satisfăcut) în diferite specialităţi din Forţele Terestre, Forţele Navale şi din Forţele Aeriene în judeţe precum Braşov (112 locuri), Buzău (94 locuri), Cluj (206 locuri), Constanţa (254 locuri), Dolj (148 locuri), Ilfov (214 locuri), Vrancea (72 locuri) şi în municipiul Bucureşti (321 locuri).

Soldaţii şi gradaţii voluntari, cu vârsta de până la 30 de ani, reprezintă principala sursă de formare a subofiţerilor, având astfel posibilitatea optării pentru o carieră în cadrul Armatei.

Soldaţii şi gradaţii voluntari sunt selecţionaţi pentru încheierea primului contract în această calitate, din rândul cetăţenilor români, bărbaţi şi femei, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 26 de ani, cu sau fără stagiu militar îndeplinit.

Soldaţii şi gradaţii voluntari pot să încheie contracte succesive şi să rămână în armată până la vârsta de 40 de ani, dacă nu au optat pentru a trece, până la împlinirea vârstei de 30 de ani, în corpul subofiţerilor.

[sursa mapn.ro]

Vreti sa va faceti portretul robot?

Aici e jucarie pentru asta. Dincoace e o chestie mai veche, care nu arata asa de bine, dar da rezultate mult mai bune, din ce am testat noi. Daca va plictisiti si vreti sa cititi despre un tip care facea chestii cool cu poze (ma rog, nu facea portrete robot, dar suprapunea, de pilda, poze de criminali, sperand ca o sa scoata imaginea generica a criminalului), uitati-va aici.

Cum joaca niste caini fotbal

Nu, nu-i nici o aluzie la cainii rosii (wow, tocmai mi-am amintit de unul dintre primele filme romanesti de dupa ’90, se chema Sobolanii rosii!) 🙂 Sunt niste caini care arata de parca ar juca fotbal, pur si simplu:

Plimbare virtuala pe strada Vasile Conta

Vasile Conta e un filosof roman obscur. Nevermind. Dar ia uite ce strada pitoreasca ii poarta numele:

(click pe imagine pentru o poza la o rezolutie mai mare)

p.s. Pozele le-am facut pe 2 iunie (tot inainte sa se strice aparatul de fotografiat 🙂 )

Cum a fost in Romania la primul mars pentru drepturile persoanelor LGBT?

Este vorba despre marsul de la Bucuresti din 2004. Gramo a gasit un “supravietuitor” si i-a luat un interviu. Ne-am gandit ca vi s-ar putea parea interesant.

Q: Ce te asteptai sa schimbe primul GayFest si nu a schimbat?
A: De fapt, nu s-a numit GayFest, ci “Festivalul Diversitatii”. Cred ca de pe undeva de la Primarie a venit ideea asta – “va dam aprobare, dar sa nu aiba cuvantul ‘gay’ in titlu”.

Ce ma asteptam sa se schimbe? Mentalitatea oamenilor. Ma asteptam ca oamenii sa inteleaga mai repede ca unii dintre ei sunt lipsiti de anumite drepturi doar fiindca au alta orientarea sexuala decat ceilalti. Ca nu e mai rusinos sa fii homosexual decat sa fii heterosexual. Ca e aiurea sa judeci oamenii in functie de asa ceva, asa cum e aiurea sa-i judeci in functie de culoarea pielii. Am descoperit, insa, ca mentalitatile nu se schimba asa usor.

Q: Ce reactii negative au fost atunci, comparativ cu anul trecut?
A: Pai a existat si atunci o contra-manifestatie, doar ca aceea s-a desfasurat cu surle si trambite prin centrul capitalei, in timp ce marsul nostru a fost mai scurt si mai “laturalnic” (am mers de la Unirea si pana la Tineretului). Iar ideea era ca trebuie sa fim recunoscatori ca a fost aprobat si asa.

Alte reactii negative? Scuipaturile si huiduielile aruncate de pe margine se pun? Imbrancelile venite din partea catorva grupuri de tineri “binevoitori” care au intrat de pe margine cu forta in coloana de manifestanti, incercand sa darame cat mai multi oameni? Agresiunile fizice de dupa incheierea marsului? Prezentarea denaturata si in bataie de joc a evenimentului in presa? Da, au fost de toate.

E drept, in ce priveste reactiile oamenilor, lucrurile s-au schimbat mult. Anul trecut am vazut oameni la balcoane care ne-au facut cu mana. Nu m-am mai simtit in nesiguranta la mars. Reactiile politicienilor si ale presei se schimba, se pare, mai greu.

Q: Mai tii minte daca a sustinut vreo persoana publica primul eveniment?
A: Chiar nu-mi aduc aminte de nimeni. Nici de politicieni, nici de figuri publice de intelectuali, nici de vedete. Dar poate au fost si n-am aflat eu.

Q: Iti mai amintesti cum erau participantii si atmosfera? Ce asteptari crezi ca aveau oamenii? Erau diferiti fata de cei de anul trecut, de exemplu?
A: O, da. Imi amintesc, in primul rand, ca participantii erau putini. Eram cel mult doua sute de oameni, toti. Iar dintre noi, cred ca aproape o treime erau acolo in calitate de jurnalisti. N-as spune ca participantii erau “mai gay” in 2004 decat in 2008. De fapt, nici nu stiu ce inseamna asta. Pareau oameni destul de curajosi, in orice caz. Pe unii dintre ei i-am revazut si anul trecut.

Atmosfera? Pot sa vorbesc despre cum am perceput-o eu. M-am simtit pus la zid. Treceam, o mana de oameni, printre alti oameni care stateau pe margine si strigau “Rusine!” si “Plecati din tara!” sau huiduiau, pur si simplu, sau cantau cantece religioase, isi faceau cruce sau injurau sau scuipau si aruncau cu diverse obiecte inspre noi. Intre noi si ei erau cativa jandarmi (nici ei prea prietenosi).

N-ai fi spus ca ne-am pus de buna voie in situatia aia, ci, mai degraba, ca executam o pedeapsa la umilire publica. Si totusi m-am simtit foarte emotionat. Am mai participat, dupa ’89, la multe mitinguri, marsuri studentesti si alte lucruri de felul asta. Dar pana in 2004 nu m-am mai simtit la fel ca in ’89. Stiam, ca si atunci, ca eu trebuie sa fiu pe strada in momentele alea.

Q: Crezi ca participarea ta a contat, a facut vreo diferenta?
A: Sincer, mi-as dori sa fi contat. Si cred ca a contat, intr-o oarecare masura (cum spuneam, eram putini si probabil ca a contat prezenta fiecaruia dintre noi). Cat anume, nu-mi dau seama. Unele lucruri nu tin doar de noi. Eu am incercat sa fac ceea ce tinea de mine.

A pus intrebarile: Ramona Florea
A raspuns: G. Stefanov