Aceasta este prima propozitie pe care o scriu aici. Iar aceasta este a doua. Si as putea continua asa la nesfarsit, scriind, bineinteles, doar propozitii adevarate. Fiecare propozitie ar fi diferita de cea anterioara, in ciuda asemanarii dintre ele. Iata o schema foarte simpla prin care poate fi produs un sir infinit de adevaruri.
Deci nu e greu sa spui lucruri adevarate. Mai greu e sa spui lucruri adevarate care sa fie si interesante. Sa incercam sa vedem cum functioneaza treaba asta.
N-avem nimic cu firma respectiva si nu ne-a pus nimeni sa scriem ceva rau despre ea. Dar ia uitati ce am gasit azi in cutia postala:
Asta in conditiile in care pe cutie e lipit un mare sticker cu “Nu puneti reclame!“:
Ideea e simpla. Daca nu ma respecti si nu tii cont de ceea ce doresc atunci cand vii la mine acasa, cum as putea avea incredere ca o sa ma respecti si ca o sa tii cont de mine atunci cand o sa-ti fiu client?
[textul e aici]
Chestia cu mania care e ca un caine, de la inceputul capitolului, mi s-a parut poetica. Diferenta dintre manie si ratiune ar fi, se pare, asta. Mania asculta, totusi, de ordinele ratiunii, asa cum asculta un caine de ordinele stapanului. Dorinta, in schimb, nu asculta de nici un fel de ordine.
Veneam din Carrefour, aveam rucsacul plin, o sacosa, un pachet mare de scutece de unica folosinta, abia asteptam sa ajung acasa. Trecand pe langa chioscul de tabla din Grozavesti (cel care pare sa se fi desfiintat), am vazut inauntru doi catei. Situatia era inedita, asa ca m-am oprit cateva secunde si le-am facut un filmulet:
Am citit titlul asta la Zoso (era fara semnul intrebarii) si asa am ajuns sa citim articolul de aici. Mai jos sunt cateva insemnari facute “pe marginea textului”.
Am mai putine comentarii de facut in legatura cu capitolul asta (adica asta). Primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost ca Aristotel pare sa ii puna in aceeasi galeata pe oamenii care isi gatesc copiii si ii mananca (si pe cei care isi mananca mamele) cu oamenii care isi rod unghiile.
[texul e aici; partea din Etica nicomahica parcursa pana acum, impreuna cu comentariile lui Gramo, e aici]
Dupa ce am vazut cum rezolva Aristotel conflictul dintre “a fi lipsit de stapanire de sine presupune sa stii (sau sa intelegi) ca esti asa” si “un om intelept (sau care poseda cunoastere) nu poate fi lipsit de stapanire de sine”, sa vedem ce spune despre domeniile cu privire la care poti fi lipsit de stapanire de sine.
“Bineinteles ca or sa se gaseasca niste ‘oameni destepti’ care sa faca misto de chestia asta“, scriam ieri pe Twitter. Sa ne uitam doar la primul site de pe lista postata ieri – FreeRice. Cum functioneaza, pana la urma, toata povestea?
Simplu, explica ei in pagina de FAQ:
Who pays for the donated rice?
The rice is paid for by the sponsors whose names you see on the bottom of your screen when you enter a correct answer. These sponsors support both learning (free education for everyone) and reducing hunger (free rice for the hungry).
Sa-i zicem “teribilismul contestatar”. Sau sa nu-i zicem in nici un fel, fiindca n-avem nevoie de etichete. Mai bine va spunem despre ce e vorba. E vorba de indivizii care, atunci cand simt ca majoritatea celorlalti oameni sunt de acord intr-o privinta sau apreciaza ceva, simt nevoia “sa aiba o reactie critica”.
Sigur, putem discuta si pe forum. De altfel, de saptamana viitoare tema saptamanala de discutie n-o sa mai apara decat acolo.
E limpede, probabil, ca nu discutam cazul oamenilor care amesteca borcanele si posteaza lucruri care intra in categoria “pr0n” in locuri nepotrivite – pe hi5, myspace s.a.m.d. sau in locuri usor accesibile, unde pot fi intalnite accidental de persoane care n-ar fi dorit sa vada asa ceva, copii etc. Vorbim despre comunitati pentru adulti, cu acces restrictionat (si de obicei platit), reguli stricte de copyright etc.
Din ce s-a spus, Gramo a retinut doua lucruri. Primul era ca ar fi greu sau imposibil de sustinut ca oamenii care (pe modelul web 2.0, sa zicem) isi impartasesc si experientele sexuale personale pe net (in locurile potrivite etc.) sunt imorali. Al doilea era ca e un lucru cam lipsit de intelepciune sa faci asta (mai ales daca esti o persoana publica). Ei bine, am ajuns la concluzia ca ambele afirmatii ar putea fi puse in discutie cu argumente.