[textul e aici]
Ce inseamna sa te iubesti pe tine insuti? Nu mi se pare ca ma raportez de obicei la mine in felul in care ma raportez la o persoana de care m-am indragostit sau la care tin, pur si simplu.
[textul e aici]
Ce inseamna sa te iubesti pe tine insuti? Nu mi se pare ca ma raportez de obicei la mine in felul in care ma raportez la o persoana de care m-am indragostit sau la care tin, pur si simplu.
IX
O alta problema disputata este aceea daca omul fericit are sau nu nevoie de prieteni.
Astazi o sa fie vorba despre existenta lui Dumnezeu. Bineinteles, eu incerc sa schitez o harta a discutiilor pe care le-au purtat filosofii despre asta, nu sa va dau un raspuns la intrebarea daca exista Dumnezeu.
De fapt, vreau sa raspund la un post scris de Adi. Asa ca trebuie sa va uitati mai intai la ce a scris el. Adica, sigur, faceti ce vreti, dar cred ca daca va uitati mai intai acolo o sa puteti intelege mai bine ce spun eu, fiindca eu ma raportez la ceea ce spune el.
Nu mai stiu unde am citit asta. Era o stire prin feed reader, chiar nu mai stiu de unde. Si apoi m-am gandit la o generatie mai veche de insomniaci, care stateau si scriau, pur si simplu.
Si dupa aia rescriau si asa mai departe si poate pana la urma ajungeau sa publice niste chestii (dar mai degraba o carte), sau poate nici n-apucau si li se publica postum ce-au scris si oricum nu prea primeau feedback, dar unii totusi primeau niste scrisori si le raspundeau. Noaptea, bineinteles.
[textul e aici; gata, am ajuns “la zi”]
Problema lui Aristotel e acum asta. Un om ii face un bine altui om. Cel caruia i s-a facut binele nu tine prea tare la cel care i-a facut binele. Sau, in orice caz, tine mai putin decat cat tine la el (sau la ea) persoana care i-a facut un bine.
Nu m-as imprieteni niciodata cu o persoana care-mi spune asta. Va spun si de ce, daca aveti rabdare umpic. Ideea e simpla.
Am vazut saptamana trecuta la ce s-au gandit filosofii (in mare) atunci cand s-a ridicat problema: “Cum ar fi mai bine sa-si traiasca viata fiecare dintre noi?”. Astazi o sa vedem la ce s-au gandit si ce au discutat atunci cand au trecut la o intrebare invecinata: “Cum am putea trai mai bine impreuna?”.
Prezentarea arata astfel:
Continue reading
Mai intai, nu vorbesc despre faptele bune pe care incearca sa le faca impreuna mai multi oameni (cum a fost Habarnam, de pilda). In astfel de cazuri n-ai cum sa nu vorbesti cu altii despre ceea ce iti propui sa faci si despre ceea ce faci.
Dar daca fac o fapta buna pe cont propriu? Am auzit, chiar si de curand, oameni care spuneau ca da, faptele bune trebuie sa fie povestite, pentru ca in felul asta le dai un exemplu frumos si altora.
La asta se poate totdeauna raspunde ca un exemplu fluturat ostentativ prin fata ochilor nu foloseste nimanui. Oamenii nu pot fi influentati sa faca o chestie daca simt ca vrei sa-i influentezi.
Nu stiu, de fapt. Ma gandeam ca poate imi dati un sfat. Ar trebui sa vorbesc despre faptele bune pe care le fac, sau ar fi mai bine sa nu vorbesc despre asa ceva?
Intrebarea de astazi este: “Cum ne putem trai bine viata?”. Sper sa vi se para interesant sa urmariti cum s-au gandit filosofii la asa ceva. Inainte de asta, insa, mai am cateva datorii de saptamana trecuta.