E tot un fel de vis. Poate. Sau puteti spune ca e un joc. Sau o povestire interactiva. Nu va spun mai multe, sper sa fie o surpriza placuta.
Download:
Versiunea pentru Linux (x86)
Versiunea pentru Mac (x86, ppc)
Versiunea pentru Windows (XP, 2000, Vista etc.)
Dupa dezarhivare trebuie sa rulati un fisier executabil. Va prindeti voi. Have fun!
p.s.: Daca nu-mi spuneti cum vi s-a parut, nu mai fac nici o continuare. 🙂
Leapsa cred ca e asta, dar, dupa cum spuneam si in titlu, am mai facut-o. Oricum, mi s-a parut interesant ca imitatia Lorenei seamana cu imitatia lui Piticu, de pe vremuri.
Adica ideea / ironia / whatever e cam aceeasi – pe blogul asta se insira banalitati insipide pe un ton tern. 🙂 Nu ma deranjeaza, nu tin sa spun nimic original. Si mi se pare important sa scriu simplu, direct si clar. Uneori mi se pare mai greu sa scrii asa decat sa scrii “cu stil”, dar pot sa inteleg de ce unii oameni pun pret pe a doua chestie.
Dar mai intai o iesplicatie: sa nu spuneti ca m-am luat dupa Gigi, care si-a facut slide-uri in Prezi, fiindca eu am scris despre Prezi inca de anul trecut de prin vara (iata).
Si inca o iesplicatie: chiar am incercat sa spun mai clar ce am in minte, iar pe planeta mea pentru a face asta folosim uneori scheme; deci sa nu spuneti ca vreau sa ma dau mare sau ceva. Mie mi se pare ca a avut rost sa fac o schema. Daca vi se pare ca n-a avut rost, nu e nici o problema, dar trebuie sa-mi spuneti de ce, fiindca altfel nu-mi foloseste la nimic sa-mi spuneti, pur si simplu, ca vi se pare ca n-a avut rost.
Si acum puteti sa va uitati aici. Iar postul despre iertare, in caz ca nu stiti despre ce vorbesc, e asta.
Scriu la intamplare cateva cuvinte care mi-au sarit in ochi. Apar in titlurile posturilor unor “bloggeri de top”. Posturi de azi sau, in cel mai rau caz, de ieri. Deci: foame, criminal, rusine, erectie, scarba, lasitate, ce muschiu’ meu, tampenie, lupta pentru supravietuire, sa moara dujmanii, prosti, rahat, de tot rahatul etc.
Nu lungesc lista, fiindca nu vreau sa va stric zen-ul. Vreau sa spun ca in ultima vreme, cand ma uit in feed reader si vad titlurile respective, imi piere tot cheful sa mai citesc. Totul musteste a incrancenare, inflamare agresiva, mustar sarit pe pereti s.a.m.d.
M-am gandit ca asta ar putea fi mantuirea. Faci o chestie foarte urata (vezi doamna Mandras Vergu acum 3 ani, de pilda). Persoana careia ii faci chestia respectiva nu o sa te mai poata ierta niciodata. Daca la un moment dat ajungi sa fii, totusi, om, o sa ai remuscari si n-o sa te mai poti ierta nici tu vreodata pentru ce ai facut.
Ai nevoie de iertare, dar nici un om nu ti-o poate da. Daca moartea e sfarsitul, o sa mori fara sa te mai impaci vreodata cu tine insati (sau cu tine insuti). Bineinteles, e preferabil sa mori asa, decat sa mori ca un animal lipsit de constiinta. Dar daca exista Dumnezeu, atunci el are puterea sa ierte ceea ce nu poate ierta nici un om.
Cred ca pentru unii oameni credinciosi sa crezi ca exista Dumnezeu inseamna si asta – sa crezi ca si un om pe care nu l-ar mai putea ierta nimeni poate fi totusi iertat.
Mi-am adus aminte de o chestie pe care am citit-o intr-o carte. Nu mai tin minte ce carte, dar nu e important, fiindca nu-i un citat lung. Suna asa:
Dumnezeu imi poate spune: “Te judec dupa ceea ce spui. Te-ai cutremurat de dezgust de propriile tale actiuni cand le-ai vazut la altul.”
Bineinteles, nu e nevoie sa crezi in Dumnezeu si in vreo judecata de apoi ca sa intelegi ce se spune. Pe planeta mea suntem toti invatati de mici ceva de genul: “Cand observi ca o persoana face un lucru care ti se pare urat, prima ta reactie trebuie sa fie sa te intrebi daca nu cumva ai facut si tu asa ceva. Sau ceva asemanator.”. Puteti sa nu ma credeti, dar asa stau lucrurile la noi.
Aici am observat ca exista oameni foarte ok care n-au, totusi, deprinderea asta.
[textul e aici]
In capitolul asta mi se pare ca Aristotel incearca sa arate ca un om vicios nu poate fi cu adevarat prieten cu altcineva. Eu ma asteptam sa faca asta spunand ceva de genul: “pai, prietenia adevarata e cea bazata pe virtute, iar oamenii viciosi nu pot avea o astfel de prietenie, ci doar o prietenie bazata pe interes sau pe placere, iar aia nu e cu adevarat prietenie, deci oamenii viciosi nu pot fi prieteni cu nimeni”. Doar ca el o ia pe alta cale.
Ok, de fapt vreau sa va intreb care campanie publicitara vi se pare mai tare, Be Stupid, de la Diesel, sau We Are Animals, de la Wrangler? 🙂
LE: Cezar pare sa fi optat pentru prima varianta. 🙂
Am observat un lucru. In ultima vreme oamenii parca evita mai mult discutiile in contradictoriu. S-ar putea sa ma si insel, dar asa mi se pare. Iar in punctul asta, mi s-ar putea raspunde: “Ei, daca asa ti se pare tie,… e ok.”. 🙂
[textul e aici, pagina proiectului e aici]
Problema lui Aristotel mi se pare interesanta: Daca un prieten s-a schimbat, mai trebuie sa raman prieten cu el? Bineinteles ca e usor sa raspunzi: depinde de schimbare si de fiecare caz in parte. Dar Aristotel are un soi de schema generala pe care incearca sa o aplice la toate cazurile.
Prieteniile bazate pe placere sau pe interes, in sensul lui, se duc de rapa atunci cand oamenii nu-si mai servesc reciproc interesele sau nu-si mai fac placere unul altuia, e clar. Dar in astfel de cazuri, intr-un fel, oamenii nu se raporteaza cu adevarat unul la celalalt ca niste prieteni.