E vorba despre intrebarea lui eCostin: “5000 vizitatori unici / zi si 1000 rss readers sau 5000 de rss readers si 1000 de vizitatori unici/zi? Ce preferati?” Gramo a ciulit urechile (prin somn) cand a auzit. Nu fiindca saliva dupa cititori, ci fiindca i-a placut dilema.
Cititorii feed-ului nu-ti ofera feedback asa usor ca vizitatorii blogului (fiindca trebuie sa dea un click, sa mearga pe blog etc.). Pe de alta parte, cititorii feed-ului sunt fideli, in timp ce oamenii care te citesc vizitandu-ti blogul nu formeaza un public atat de fidel.
Partea cu monetizarea (feed-ului vs. monetizarea blogului) pe noi nu ne intereseaza, asa ca nu intram in ea. Si s-ar putea sa conteze si numerele (daca in loc de 1000 si 5000 ar fi fost 10.000 si 20.000, de pilda, intrebarea ar fi sunat altfel), dar nici la asta nu ne bagam.
Pe scurt, intrebarea, pentru noi, suna asa: “Ce iti doresti mai mult, un public fidel, dar care nu prea iti da feedback, sau oameni care scriu comentarii, doar ca se schimba mereu?”. What do you think?
Cred ca mai bine ar fi sa ai vizitatori care comenteaza (eventual constructiv) decat un public fidel care te citeste dar nu prea are reactii. Degeaba te citesc o groaza de oameni daca nu ai feed-back. E ca si cand ai vorbi unui public si toti ar da din cap ca hipnotozati. Pana la urma posturile asta ar trebui sa faca. Sa invite la discutie/dezbatere. Cat despre faptul ca vizitatorii blogului se schimba des…cred ca cei carorara le place blogul vor reveni oricum. Chiar daca mai rar, dar vor reveni.
Pana la urma, depinde si de intentia blogului. Vrei sa interactionezi cu ceilalti sau doar sa iti comunici gandurile. Urmaresti polemici constructive sau popularizare/educare. Eu, de exemplu va urmaresc pe feed si daca e ceva de scris imi inving lenea si dau un click. Vezi cazul de fata.
pai ce intrebare e asta? pai sigur ca cititori care scriu comentarii, care se schimba mereu.
@littlecioby: bun, dar rss feed-istii pot si ei comenta, daca chiar au ceva de spus sau de criticat; si da, sigur ca unii dintre oamenii care intra si citesc blogul se vor mai intoarce; dar e vorba de tendinte; si bineinteles ca sunt tot felul de necunoscute in ecuatie…
@dragos c: hmmm,… cand cititorii unui blog nu sunt prea stabili, autorul risca sa se repete cam des; totul e frugal, punctual, pare lipsit de sens sa continui o idee dintr-un post pe care l-ai scris mai demult s.a.m.d.
@flu noi avem feed-ul lui Gramo (pe care intram amandoi cu Google Feed Reader), cu toate blogurile din blogroll; dar intram din cand in cand si pe blogurile respective, sa le mai vedem la fatza 🙂
revenind, insa, de aia spuneam ca ar fi o dilema; fiindca vrei, probabil, si una si alta, dar fiecare chestie vine cu un cost; simplificand, fie interactionezi puternic, dar nu cu aceiasi oameni prea mult timp, fie scrii pentru un grup relativ constant de cititori, dar nu interactionezi prea mult cu ei.
si s-ar putea sa fie si o chestie care ne-a scapat; oare cine citeste mai superficial, rss-istul sau cititorul de bloguri? 🙂
toata lumea citeste la fel de superficial. Un lucru e sigur: daca intru din “cetitorul” de rss pe blog, atunci chiar ma intereseaza.
Eu unul prefer fidelitatea. Fidelitatea nu exclude noi cititori.
Nu intotdeauna cei ce comenteaza chiar ofera feedback – sunt cateva exemple. Deci nu stiu cat de relevant e. Tocmai de asta, unii preferam sa citim cumint pe reader, si cand chiar nu ne putem abtine, comentan. Dar asta nu ne face mai putin importanti decat comentatorii. Mie una nu mi-ar placea sa se discute la un post de-al meu despre cina celor 6 comentatori… Zic asa, ca exemplu. Deci nu e fix dilema, ca pana la urma tot calitatea ar trebui sa conteze, nu cantitate.
V-as intreba ce preferati: 20 comentarii la subiect, cu argumente etc, sau 50 de comentarii ori monosilabice, ori pe langa, ori cu prea mult timp liber, in orice caz fara prea mare legatura sau relevanta pentru postul in cauza.
Cred ca raman in postura de vizitator, dar mai vizitez din cand in cand si rss feed-ul.
Daca as avea blog, as prefera un grup – nu mare – dar fidel, de cititori si comentatori ai blogului. Cum era situatia pe blogul obliei, pina in primavara trecuta, cind ea a renuntat si l-a dat la infiat. Eram un grup de oameni, care deja se cunosteau binisor de pe blog si stabilisera niste relatii, cel putin eu asa am simtzit.
La fel a fost si la zaza pe blog, pina a inchis comentariile, acum citeva luni. Eram o mica familie. Passons.
(Pina la urma, blogurile interesante constant atrag – nu ma indoiesc, si cred ca e si cazul vostru – un grup de ‘apropiati’, si fideli, si comunicativi).
Fara comentariile celor care citesc, nu vad de ce as tine un blog; mai bine un jurnal – si am si mai multa libertate de miscare.
@monsoux: Noi ne gandeam ca poate exista un studiu despre cum citesc cele doua personaje (rss-istul si blog-trotterul); altfel, din experienta personal, informatiile de pe feed-uri le citim mai superficial, fie si pentru ca uneori ne uitam doar peste titluri si atat. 🙂
Si da, si Gramo trage mai mult inspre fidelitate. Asta poate si fiindca ne plac mai mult discutiile, si nu simplul feedback, iar in comentariile de pe un blog discutiile se leaga mai greu (mai greu decat pe un forum, dupa cate am observat).
@Arana: Aaaa, e limpede raspunsul la intrebarea de la sfarsit. 🙂 Dar uneori un blogger poate simti nevoia sa primeasca,… “incurajari”, sa zicem, sa simta, mai ales daca incearca sa faca o chestie utila / folositoare / buna / etc. si pentru altii, ca rezultatul e apreciat de cineva…
@phidas: 🙂
@vera: Hihi, serile trecute ne gandeam si noi la blogul obliei si la cum l-a dat ea la infiat; chiar ne gandeam ca ar putea fi o idee buna, daca n-o sa mai avem prea mult timp la un moment dat pentru Gramo.
Un blog ca jurnal public,… de ce nu? G scrie asa pe bloguletul lui,… nu se uita pe statistici cu numarul de vizitatori, nu raspunde aproape niciodata la comentarii, gandeste cu voce tare si dialogheaza cu el insusi 🙂
Ok, eu nu sint si nu voi sa fiu o sfinta. Adica, sint egoista in chestia asta. Mie imi lipseste si interactiunea de pe blogul obliei si cititul regulat al chestiilor pe care le scria ea, cu ACEL stil.
Idem zaza, unde faptul ca nu mai putem discuta pe blog, in doi, in trei, in cinci, cu foc, sau cu acid – ma lipseste de o placere si a mental stimulation care imi faceau bine.
Asta la nivel personal se aplica, vaguely, si la blogul vostru (pe care-l frecventez mai putin si unde comentez si mai putin, caci most of the subjects are not my cup of tea, iar la unele pur si simplu nu ma pricep de loc). Consequently, mi-ati intristat duminica spunindu-mi ca s-ar putea ca si voi sa datzi blogul la infiat.
Sigur, la nivel rational, daca motivul ar fi ca facetzi un copil, ca scrieti o piesa de teatru, ca ziditzi o casa la munte/mare – macar ar fi pilula mai putin amara (ca la zaza a fost din motive de sila fatza de agresivitate si mitocanie), dar tot m-as necaji tare. Really!
as vrea si eu sa raspund la una din intrebarile voastre: “cine citeste mai superficial, rss-istul sau cititorul de bloguri?” (desi am vazut ca si voi i-ati dat lui monsoux un raspuns similar), facand insa o distinctie: la CE anume ne referim cand spunem “citeste”: la un post singular, sau la intregul continut al blogului?
este, daca vreti, un fel de adaptare din engleza a lui “present simple” (every day) versus “present continuous” (now).
din punctul meu de vedere, cititorii prin feed sunt – asa cum ati spus si voi – cititori fideli, care s-au abonat fiind in primul rand interesati de continutul larg al blogului si care urmaresc constant postarile aparute. sunt persoane care rezoneaza cu tematica blogului respectiv, care impartasesc opinii similare si care, chiar daca nu sunt activi la comentarii, prin tacere ofera un fel de aprobare tacita a textului, iar in cazul unor opinii contradictorii isi fac timp sa lase un comentariu. acesta categorie de cititori formeaza conumitatea pe care orice blogger isi doreste sa o construiasca in jurul blogului sau, sunt “publicul” pentru care iesim la scena deschisa si chiar daca nu scriem exclusiv pentru ei, totusi prezenta lor acolo ne ofera un sentiment de apartenenta, un confort al acestei aprobari tacite a gandurilor si ideilor noastre.
pe de alta parte, cititorii rss sunt in genere oameni ocupati, grabiti, care doresc rapiditate in informare si, daca un anumit text nu este de interes, arunca o simpla privire pe diagonala si sar la urmatorul post. de asemenea, cititorii rss par interesati exclusiv de continutul blogului, nu si de comentariile de la postari, deci de la inceput i-as incadra in categoria cititorilor care nu vor face dialog, ci doar vor absorbi informatia. sunt bloguri unde acest tip de cititori este foarte potrivit, acele bloguri care nici nu reclama discutii interactive la comentarii, ci doar reflecta stari de spirit ale autorului, care nu cauta feedback direct.
in balanta, vizitatorii unici, mai ales daca nu se mai intorc, sunt un fel de “public accidental”, un fel de “conversatie de tren” – nu stii daca-i vei reverea iar placerea conversatiei trebuie, de multe ori, limitata la continutul postului respectiv. multi dintre ei apar in urma unor cautari pe diverse motoare, citesc textul de interes, poate mai “frunzaresc” doua-trei postari si pun cateva intrebari la subiect dar, odata gasita informatia de interes (cei care cauta o odresa, o informatie despre un medicament, o reteta culinara etc.), nu vor reveni pentru simpla placere de a citi.
as adauga si ca multi dintre acesti unici, sositi prin intermediul motoarelor de cautare, inchid blogul in mai putin de 10 secunde, daca informatia gasita nu este relevanta pentru cautarea lor… deci contorizarea lor, din punct de vedere al interactiunii cu cititorii, este absolut subiectiva si inutila in discutie.
p.s. imi cer scuze pentru lungimea acestui comentariu… abia dupa ce l-am postat am vazut cat e de lung. 🙂
bine ca ma oprisem, pentru ca idei mai aveam! 🙂
si una si alta 🙂
cei care vin si pleca reprezinta unghiurile diferite din care e privita o scriere (pe blogul meu) ceea ce inseamna varietate, gusturi si pareri diferite, dialog eventual provocator.
cei care sunt consecventi reprezinta siguranta ca ei gasesc ceva in ceea ce citesc, altfel nu ar reveni, altfel nu ar citi cu consecventa, lucru dupa parerea mea, destul de motivational
Pingback: Abonatii RSS, de la importanta la monetizarea lor | reFresh.ro