Aici e criogenizat vechiul “gramo.ro”. Nu vor mai apărea posturi noi pe blog, iar vechile posturi conțin o mulțime de chestii care nu mai funcționează și pe care n-o să le mai repare nimeni. It was a nice ride, though.

Urmează o listă de posturi la nimereală:

O dimineata perfecta! 🙂

Ingrediente:

O sesiune de Book Review de la The New York Times, in RATB (336, 311, 16). Si o intrebare: cum reuseste o recenzie scrisa de Emma Brockes sa te faca sa cumperi o carte (Suprema obsesie Odiseea unui pian. de Perri Knize), dar si un pian? 🙂

O cafea si numarul 11 din Noua Literatura. In special, un articol despre cititul la romani. Sondajele zic ca 52% dintre romani nu citesc niciodata, iar T.O. Bobe spune: “Sigur, pare trist, insa 48% citesc”. 🙂

Rezultatul: multe zambete, cuvinte frumoase si o zi mai buna. Ceea ce va dorim si voua. 🙂

Se pare ca am furat revolutia (TVR)

Nu mai punem nimic pe YouTube. Nu am putut sa ne folosim contul luni de zile din cauza stilului lor tampit de a reactiona atunci cand se plange cineva ca i-ai incalcat copyright-ul. Sunt mai rai decat securistii care te luau la interogatoriu inainte sa verifice daca acuzatia adusa era sau nu corecta. Pana cand si-a retras un ametit acuzatia de copyright (fiindca filmasem cu acordul organizatorilor la o expozitie de arta in cadrul careia era “expus” si un film facut de el; de altfel, intr-un schimb de mailuri ne-a explicat ca de fapt nu i-a placut calitatea filmarii, dar in loc sa ne scrie, asa cum era normal, a bagat faza cu copyright-ul), sute de inregistrari de-ale noastre n-au mai putut fi vazute de nimeni pe net. Nici macar de noi.

Unele erau doar chestii “de familie”, dar pentru altele muncisem un pic – editare video, sunet original etc. Daca am fi avut incredere in YouTube si nu ne pastram backup-uri, ca deh, sunt salvate in Cloud, cum era?

Am inteles, cel putin, un lucru. YouTube nu da doi bani pe drepturile utilizatorilor simpli. De frica sa nu aiba probleme, te cenzureaza la sange, iti inchid contul pe nepusa masa s.a.m.d.

Deci n-am mai pus nimic pe YouTube. Azi, insa, ne-am trezit cu o reclamatie. Acum 6 ani am pus pe YouTube o secventa de 7 secunde din ceea ce s-a dat la televizor in timpul revolutiei. Adica dintr-un moment de debandada totala, in care poporul pusese mana pe televiziune, iar domnul Dinescu iesea in fata si anunta “Am invins!”. 7 secunde. Atat. Am folosit chestia aia in cadrul unui post de aici, in care ne intrebam, dupa multi ani de zile de la evenimentele alea, ce inseamna, pana la urma, ca am invins.

S-a trezit un domn de la SRTV sa se planga ca am furat de la dansii. Si ce am furat? Nici mai mult, nici mai putin, decat “revolutia TVR”:

Fain, nu? Ce importanta are, pentru domnul respectiv, ca o astfel de sesizare poate duce la suspendarea unui cont care contine sute de filme, ca posesorii, nefiind institutie publica, nu prea au cum sa se apere, ca institutia dansului exista datorita unor oameni care au stat in zilele alea pe vremea aia pe strada zile in sir ca sa apere televiziunea (unii dintre ei fara sa-si ia dupa aia certificat de revolutionar) si ca poate mai au ceva de spus pe net despre acele momente?

In alta ordine de idei, de ce trebuie sa platim bani special pentru TVR? Nu platim deja impozite? De unde ideea asta tampita ca oricine are un televizor se uita la postul national de televiziune? Si nu e un pic aiurea sa fim fortati sa platim bani unei institutii a statului care isi bate joc de noi?

Si fiindca tot a venit vorba despre South Park

Care e episodul vostru preferat din South Park? La noi s-a votat (the cat didn’t vote, ’cause she seems to preffer sick stuff like 2 girls 1 cup; in fine…) si a iesit episodul 14 din sezonul 8 – Woodland Critter Christmas. E cea mai razna poveste de Craciun pe care am vazut-o vreodata. Si n-are absolut nici o morala! 🙂

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (10)

[comentariul pentru textul de saptamana trecuta va fi postat putin mai incolo]

II

Lucrarea de fata neavand, ca altele, un scop teoretic (pentru ca nu urmarim sa examinam natura virtutii, ci sa devenim virtuosi, altfel ea nu ne-ar fi de nici un folos), este necesar sa cercetam domeniul actiunilor si modul in care acestea trebuie indeplinite; caci ele sunt, dupa cum am spus, de o importanta capitala pentru formarea dispozitiilor habituale pe care ni le formam.

Sa luam ca principiu faptul indeobste admis ca trebuie sa actionam in conformitate cu regula dreapta; apoi vom arata in ce consta ea si in ce relatie se afla cu celelalte virtuti.

Dar sa convenim dinainte ca orice demonstratie in legatura cu actiunea trebuie sa fie expusa in linii generale, fara a intra in detalii, dupa cum atrageam atentia si la inceput, pentru ca orice expunere trebuie sa corespunda cerintelor subiectului tratat; iar ceea ce priveste actiunile si ceea ce el face posibile este la fel de inconstant ca si ceea ce priveste sanatatea.

Aceasta fiind situatia in cazul rationamentelor generale, cu atat mai mult cele privitoare la cazuri particulare nu trebuie sa caute o prea mare precizie; caci acestea nu cad sub incidenta nici unei arte si nici unei reguli, ci totdeauna cel ce actioneaza trebuie sa tina seama de momentul si imprejurarile oportune, asa cum se procedeaza in medicina si in navigatie.

Si totusi, desi expunerea noastra are un astfel de caracter, sa incercam sa inlaturam dificultatile. Mai intai trebuie sa observam ca asemenea lucruri sunt, prin natura lor, degradate fie de insuficienta, fie de exces. Si, ca sa ne servim de ceea ce ne este ascuns, constatam asta in legatura cu forta fizica si sanatatea: exercitiile fizice excesive, ca si cele insuficiente, distrug vigoarea, la fel cum abuzul sau insuficienta de bautura si hrana pericliteaza sanatatea, pe cand, bine proportionate, creeaza, dezvolta si conserva.

Tot astfel se intampla si in ce priveste cumpatarea, curajul si celelalte virtuti. Cel ce fuge de toate si se teme si nu indrazneste nimic devine las; cel ce nu se teme de nimic, ci infrunta totul, devine indraznet, la fel cum si cel ce profita de orice placere, neabtinandu-se de la nici una, define neinfranat, iar cel ce le evita pe toate, ca un salbatic, devine insensibil. Asadar, cumpatarea si curajul sunt distruse atat de exces, cat si de insuficienta, pe cand moderatia le salveaza.

Dar nu numai nasterea, dezvoltarea si distrugerea provin din aceste cauze si depind de ele, ci si actele. Si in legatura cu lucrurile cele mai concrete este asa, de pilda in ce priveste forta fizica: ea rezulta dintr-un consum mare de hrana si din depunerea multor eforturi, iar aceste lucruri cel mai bine le poate face omul viguros. La fel si in ce priveste virtutile: datorita faptului ca ne abtinem de la placeri devenim cumpatati si, devenind astfel, ne putem abtine cel mai bine de la ele; acelasi lucru se poate spune despre curaj: deprinzandu-ne sa dispretuim si sa infruntam ceea ce genereaza teama, devenim curajosi si, devenind astfel, vom fi capabili in cel mai inalt grad sa infruntam pericolele.

Acum am sa scriu o poveste

“acum am sa scriu o poveste!”
asta s-o crezi tu! pai ce, e asa de simplu? crezi tu asta! zici ca o sa scrii o poveste si, gata, o sa o scrii,… ho-ho! sa fii tu sanatoasa; pai daca era asa, eram toti povestitori!…

“a fost odata,…”
shut tf up! cine te crezi?

“…un om.”
yep, foarte original!

“meseria lui era sa traga cortina la inceputul si la sfarsitul pieselor de teatru”
u suck!

“apoi, intr-o zi, a inceput sa-si puna intrebari cu privire la sensul vietii”
whaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat!!!!?????

“statea si se gandea la rostul vietii tuturor oamenilor; si la rostul vietii lui; ‘ce cautam noi aici?’ – se intreba el”
booooooooooooooooring!!!!!!!

“era tot mai pierdut in gandurile astea; iar intr-o zi, din cauza asta a uitat sa mai traga cortina; actorii ramasesera pe scena in fata publicului si nu stiau ce sa faca; publicul aplaudase destul iar acum dorea sa plece; dar ii era rusine sa plece asa, pur si simplu, cu actorii de fata; iar actorii nu stiau cum sa se retraga; era foarte jenant”
ok, asta e o faza funny 🙂

“ciudata mai e soarta! tocmai atunci veni sfarsitul lumii; in ultima secunda, actorii si publicul avura o presimtire; in ochii lor sclipi disperarea; ar fi fugit, dar nu mai aveau unde sa fuga; s-ar fi impotrivit, ar fi protestat, s-ar fi zbatut din toate puterile; ar fi urlat si ar fi plans si si-ar fi smuls hainele si si-ar fi pierdut mintile de groaza; dar acum nu mai era timp pentru toate astea”
girl, cool down, mi se face frig,…

“acum era prea tarziu“
stop it!

“prea”
stop!

“tar-“
shit, bitch!

“-ziu.”
nu mai vreau sa citesc asa ceva! gata, pliz!

“iar apoi,…”
haide, te rog, e stresant; sorry, n-am vrut sa spun nimic nashpa, ok, poti sa ma bagi intr-o stare supernashpa, ok, you’re great, asta voiai sa auzi, nu? you’re cool, ok?

“…”
pliz, de ce nu scrii despre chestii misto? la ce te ajuta sa bagi prostiile astea sumbre cu oamenii care nu se mai pot impotrivi and stuff?

“apoi din ochii lor se sterse tot; amintirile lor se transformara in cenusa; se sufocau; se simteau coplesiti de remuscari,…”
ok, poti sa faci ce vrei! nu-mi pasa!

“cortina nu avea sa mai cada niciodata”
te uraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaasc!!!!!!!!!!!!!

“omul responsabil cu trasul cortinei isi aduse aminte de copilarie; parca privea un film; ar fi dorit ca filmul sa nu se mai termine vreodata; ar fi dorit ca fiecare miscare sa dureze milioane de ani; ar fi dorit sa retraiasca vietile tuturor oamenilor, cu toate chinurile lor, inainte de sfarsitul filmului,…”
I’m not listening!…

“de la inceput la sfarsit si de la sfarsit la inceput, in ordine inversa; ‘orice, Doamne, da-mi orice’, isi spunea, ‘numai nu ma ucide!’ sufletul lui era cuprins de deznadejde,…”
…

“…apoi fiinta tuturor oamenilor incepu sa se dilueze; ei se reduceau la niste puncte geometrice; isi pierdeau dimensiunile; se resorbeau cu totii intr-un singur punct; mai apucau sa isi spuna ‘deci asta inseamna sa te pierzi pe tine insuti,…’ panica pe care o simteau se dizolva odata cu ei; inca un pic,… e aproape gata,…”
offf! 🙁

“gata.”
slava domnului!