Aici e criogenizat vechiul “gramo.ro”. Nu vor mai apărea posturi noi pe blog, iar vechile posturi conțin o mulțime de chestii care nu mai funcționează și pe care n-o să le mai repare nimeni. It was a nice ride, though.

Urmează o listă de posturi la nimereală:

Jerome Bel – The last performance (a lecture)

Da, o sa fie azi la Centrul National al Dansului. In Sala Ronda de la TNB (un etaj mai jos de Motoare). La 8 seara. Cu numar limitat de locuri & stuff. Au scris pana si cei de la alternativ.ro.

Daca va intereseaza, dar nu aveti timp, sau aveti, dar nu prindeti loc sau bilet, Gramo are o supriza pentru voi. Puteti vedea aceeasi chestie (intr-o varianta din Octombrie 2005) aici. 🙂

p.s. Aveti nevoie de un client gen BitTorrent (nu, inregistrarea nu e o copie pirat) si de un player care intelege formatul Ogg Theora (Gramo recomanda VLC pt windozei si Kaffeine-Xine pentru linuxei).

UPDATE (pen’ca nu prea v-ati uitati aici): Ppl, Jerome Bel e un fel de Grotowski al coreografiei, dintr-un punct de vedere – dans fara decoruri, costume, masti, lumini. Dar e mult mai mult decat atat. Fiecare chestie pe care a facut-o e un manifest, intr-un sens.

Iar daca nu vreti sa aflati ce si cum e cu el, poate aruncati macar un ochi pe la Nureyev 🙂

UPDATE2: Monsoux a fost la Jerome Bel de Jerome Bel si zice ca a fost nashpa. Read about it here.

Izmenele

Vasile făcuse pe el. Fiindcă băuse. Ieșit din cârciumă la aer răcoros, începuse să se mai trezească și să realizeze situația. Se băgă într-un gang mai ferit și reuși să își scoată de pe el izmenele murdare de rahat. Când să le arunce într-un colț, un om care stătea acolo dădu să iasă prin gang.

Vasile ieși pe stradă. Pe stradă era plin de lume. Izmenele miroseau, omul care ieșise după el din gang striga ceva în urma lui. Oamenii comentau și arătau cu degetul înspre izmene. Până să ajungă la un coș de gunoi, lumea era strânsă în jurul lui.

În acel moment, mintea încețoșată de alcool a lui Vasile produse o idee extraordinară. Iar el apucă izmenele de un crac și începu să le fâlfâie deasupra capului, ca pe un drapel, strigând cât îl ținea gura: “Libertate, libertate!”. În acest timp, din izmenele devenite drapel săreau picățele de rahat pe toți cei din jur.

Sfârșit.

P. S. Nu ne-am gândit la nimic politic când ne-a venit ideea pentru povestea asta. Dar dacă vreți neapărat o interpretare politică, probabil vă puteți gândi la marșul antenelor.

La Schimb de carti

Nu e prea multa lume (ceea ce nu e important, desigur):

Ne-am intalnit cu Ioana, Adi Ciubotaru, Andrei Rosca, Ionuca, Laura, plus Oompa si Moutona (care au stat putin si au plecat), Raluca si Doru si mai multa lume.

Acum asteptam sa vorbeasca Woodisor.

LE: Woodisor inca nu vorbeste. Tre’ sa semneze autografe pentru toata echipa Bookblog. A venit si chestii livresti.

LE2: Gata, a vorbit Woodisor. A si citit o poezie din cartea ei. Incepe asa:

As fi dorit sa-mi spui Oana asa cum ma visezi fractalic
si sa incepi sa-mi spui usor O de la oameni
sa inveti sa spui numarand A-urile din mine a mai apoi
sa ma framanti cu buzele
pana dai sunet clapelor ascunse sub piele
Nu sun decat un fluture de noapte imi place sa cred ca
sunt Maike,
dar e departe-n timp

[…]

LE3: Au mai venit oameni: Goriulian, Fen, Subiectiv.
LE4: La plecare ne-am salutat si cu Jen.

Cadouri, cadouri, cadouri…

Nu va intrebam ce cadouri vreti de la Mos Craciun, ci cum il ajutati… 🙂

So, ce cadouri faceti anul acesta? Va afecteaza criza?

Flippin’ colici!

Da, frate, doare ca draq! Cica daca ar avea un adult durerile astea, s-ar impusca. Si culmea e ca degeaba va povestesc, fiindca, desi ati avut mai toti colici si dureri din astea ultrasuperubernashpa, nu va mai aduceti aminte.

Si n-o sa va mai aduceti aminte niciodata cum a fost. Si uite asa, nimeni nu stie cum sunt durerile de la colici. Doar eu, desigur. 🙂

Astia imi dau tot felul de prostii – picaturi pentru colici, ceai pentru colici, nush’ ce alta zeama dulce intr-o lingurita etc. Fara nici un efect, bineinteles. Si se mai si plang ca urlu. Pai sigur ca urlu, bai verzelor, ca ma doare.

Ar fi si culmea, eu sa urlu de durere si voi sa dormiti ca porcii!

Soooo,… life sucks! Scuze, nu mai pot sa scriu, tocmai am vomitat. 🙁