Aici e criogenizat vechiul “gramo.ro”. Nu vor mai apărea posturi noi pe blog, iar vechile posturi conțin o mulțime de chestii care nu mai funcționează și pe care n-o să le mai repare nimeni. It was a nice ride, though.

Urmează o listă de posturi la nimereală:

Inca un loc in care puteti duce cartile de care nu mai aveti nevoie in loc sa le aruncati la gunoi

Poate n-a fost limpede, dar despre asta era vorba. “Proiectul” Salveaza o carte de la reciclare (in varianta Gramo) sau Raftul nostru (in varianta Ariel/Am doar 18 ani) e facut pentru a salva cartile, nu pentru a strange donatii de carte pentru copiii orfani, pentru oamenii saraci s.a.m.d.

Daca ai carti pe care nu le mai citesti si care te incurca prin casa, le duci la gunoi. Sau la reciclat hartie, in varianta cea mai buna. Nu te apuci sa faci tot felul de eforturi si sa consumi o gramada de timp pentru ca fiecare dintre cartile alea sa ajunga la cate un om care si-ar dori-o foarte mult dar n-ar avea posibilitatea sa faca rost de ea s.a.m.d.

Chestia la care ne-am gandit noi (Gramo si Ariel) a fost o alternativa. Daca ai carti de care vrei sa scapi, dar crezi, totusi, ca le-ar mai putea fi utile si altora, sa le poti lasa pe un raft, intr-un pub, in momentul in care treci pe acolo.

In felul asta, efortul pe care il faci e destul de mic, iar cartile le pot fi utile si altor oameni, in loc sa fie distruse. Exista deja un raft de felul asta in Ramayana Cafe, iar acum voiam sa va anuntam ca mai exista un loc unde puteti lasa carti: Pe Baricade (10x, a lot, Nihasa, pentru ajutor!)

Pe Baricade e in zona Unirii. Daca n-ati fost pe acolo, puteti face o incercare. Preturile sunt accesibile, au wireless, oamenii sunt prietenosi, iar pizza e excelenta. Raftul despre care vorbim e in fundul camerei pentru fumatori (da, au si camera pentru nefumatori unde chiar nu se fumeaza). Il vedeti usor, sunt niste reviste foto pe acolo, dar mai e loc si pentru carti.

Regulile sunt simple:
(1) Nu lasati pe raft carti pe care nu si le-ar putea dori nimeni.
(2) Nu luati de pe raft carti de care nu aveti nevoie.

Si cam asta e tot. Asteptam sa mai apara rafturi noi si sa ne spuneti daca va foloseste la ceva toata povestea asta sau ne pierdem timpul degeaba cu ea. 🙂

Argumentare si gandire critica (1)

Sistemul e acelasi ca si la celelalte cursuri prezentate aici (Introducere in filosofie si Filosofia religiei). Here we go:

(Click pe butonul “Play“, asteptati un pic sa se incarce prezentarea, iar apoi puteti da click pe More si Full Screen. Inaintati apasand tot pe “Play“.)

Audio:

Casa ideala

Cum arata casa in care ne-am dori sa locuim? In primul rand, e chiar o casa si nu un apartament intr-un bloc. In al doilea, are un singur etaj si o curte destul de mare.

In al treilea, se alimenteaza cu energie electrica independent de Electrica S.A., folosind celule fotoelectrice, o centrala eoliana, o mica turbina instalata pe o apa curgatoare din apropiere si ca back-up un generator de curent electric care functioneaza cu motorina sau cu lemne.

In al patrulea, e conectata la internet direct printr-o antena de satelit, iar in al cincelea, e destul de izolata si se afla in apropierea unei paduri. In fine, e ingradita cu niste garduri relativ inalte si are cateva sisteme de protectie.

Dar nu e o casa mare. Are o bucatarie, o baie si o camera mare pentru prieteni la parter si o biblioteca, o camera pentru Gramo-kid si o camera pentru noi la etaj. Si inca o baie.

Scara e din lemn. Si de fapt, sunt multe chestii din lemn. De incalzire nu e nevoie, fiindca e intr-o zona in care nu se face niciodata prea frig. In cel mai rau caz, o patura electrica e suficienta. Iar garaj nu exista, fiindca nu exista nici o masina (exista, in schimb, o camara).

Apa e trasa de la fantana din curte, folosind o pompa electrica, iar problema canalizarii e rezolvata in mod miraculos. Iar gunoaiele sunt putine. Cele care nu pot fi reciclate se aduna intr-un spatiu special, unde pot fi arse.

Mobila e simpla si modulara, facuta in principal din lemn lacuit. Nu exista dulapuri, in locul lor exista doar nise facute in pereti si usi glisante. Iar in loc de paturi exista saltele.

Camerele sunt luminoase, cu geamuri mari. In camera cea mare de jos pot dormi, la nevoie, 10-15 oameni. De asemenea, camera poate fi compartimentata folosind niste paravane.

Lumina este difuza (mai putin in biblioteca) si provine de la surse de iluminat incastrate in tavan si in pereti.

Nu exista nici covoare (pe jos e parchet, gresie in bucatarie) si nici tablouri, dar se pot face proiectii pe pereti. Iar aparatura electrica nu e prea multa, dar aia care este e fiabila si poate fi programata. Si cam asta e tot.

Casa in care v-ati dori voi sa locuiti cum arata?

Cum joaca niste caini fotbal

Nu, nu-i nici o aluzie la cainii rosii (wow, tocmai mi-am amintit de unul dintre primele filme romanesti de dupa ’90, se chema Sobolanii rosii!) 🙂 Sunt niste caini care arata de parca ar juca fotbal, pur si simplu:

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (37)

Recapitulare: Aristotel ne-a promis ca ne invata cum sa fim fericiti. Asta in ideea ca fericirea e ceea ce da sens vietilor oamenilor. Dupa care a reusit (chipurile) sa ne faca sa credem ca fericirea nu e o stare de spirit, ci consta in a dobandi niste calitati speciale (virtuti) si a ti le exercita. Calitatile astea, dupa el, sunt de doua feluri: etice si intelectuale (dianoetice). Asa ca am inceput sa ne uitam mai atent la ce sunt virtutile etice.

Principiul lor, tot dupa el, e ceva de genul: “tine linia de mijloc, evita extremele!” Iar virtutile la care ne-am uitat deja au fost: curajul, cumpatarea, generozitatea (cu marinimia ca varianta hardcore), aspiratia spre onoare (again cu o varianta pentru smekeri: grandoarea sufleteasca), blandetea, amabilitatea (ca linie de mijloc intre pupincurism si ursuzenie) si simtul umorului (mai finut asa).

La sfarsitul cartii a patra Aristotel vorbeste si despre pudoare, dar spune ca nu e o virtute, ci o chestie afectiva, ca si timiditatea (probabil) sau irascibilitatea.

Ciudat e ca in alte cazuri a fost vorba de reactii din astea afective in legatura cu niste virtuti, iar acum nu mai e asa. De pilda, cand era vorba despre blandete (ca virtute), era clar ca e mai greu pentru oamenii irascibili din fire sa nu cada in extrema maniei si sa ramana blanzi (fara sa fie prea moi, desigur).

Exista mai multe asemanari. Aici Aristotel spune ca rusinea nu ii caracterizeaza pe oamenii decenti, fiindca lor nu are de ce sa le fie rusine de ce fac. Cam la fel era si cu mania si blandetea. Oamenii care stiu sa pastreze masura justa intre reactii prea nervoase si blegosenie e clar ca nu mai sunt maniosi sau irascibili.

Problema e ca dincolo unei trasaturi de caracter (irascibilitatea) parea sa ii corespunda o virtute, in timp ce aici avem pudoarea, dar nu avem si virtutea care sa ii corespunda. In fine,…

O alta chestie interesanta a fost cu stapanirea de sine. Aristotel zice ca nici asta nu e o virtute, desi stapanirea de sine nu e neaparat o chestie cu care te nasti, ci se educa. Stapanirea de sine, cu alte cuvinte, ar fi un soi de chestie psihologica pe care ti-o educi si care te ajuta sa iti formezi anumite virtuti, fara sa fie ea insasi o virtute. Dar nu e limpede de ce e asa.

In fine, la sfarsitul capitolului Aristotel spune ceva de felul: “uite de ce pudoarea sau rusinea nu e o virtute; fiindca un om poate sa faca o gramada de fapte urate si dupa aia sa ii fie rusine de ce a facut; dar faptul ca ii e dupa aia rusine nu-l face un om virtuos; ca sa fie virtuos ar trebui sa nu mai faca faptele alea, pur si simplu.”

Partea asta e limpede. Dar inca nu e limpede relatia dintre virtuti si chestii psihologice. Hmmmm,…